2-6 Aprilie

2 Aprilie
Din nou, Iadul! Aceleaşi suferinţe, aceleaşi disperări, aceleaşi ziduri… Doar şase ani distanţă. De ce eu, Doamne? Oameni diferiţi. Se prefigurează o pedeapsă dură, cinică şi de neînţeles. Aproximativ trei ani. Pentru ce? În ce rezidă nevoia societăţii ăsteia de a-mi aplica o pedeapsă privativă de libertate? Tot uit de ce… Am trecut peste formalităţile administrative legate de acomodarea mea în puşcărie. Nu e rău, cel puţin de data asta nu am fost bătut când am intrat în cameră. E o cameră de 6 pe 4 m, 18 suflete, 8 români şi unguri, restul ţigani. Patul meu e la nivelul trei, cu o saltea murdară, impregnată cu disperarea celor ce au dormit în ea. Pe geam, pot vedea cerul, parcă mai albastru ca niciodată. Tot uit de ce sunt aici…. Doamne, ce s-a întâmplat cu visele mele? Ce s-a întâmplat cu speranţele mele? Ce s-a întâmplat cu viaţa mea? Doar nu-mi pot permite să fiu slab.
E Vinerea Mare!

3 Aprilie
O zi grea. Multe gânduri. Multă disperare. Nu-mi pot scoate din cap trecutul ultimelor şapte zile. Ce am făcut să merit asta? Pentru ce vină trebuie să plătesc aşa scump?

4 Aprilie
Tata şi Olga au venit în vizită. O zi mai bună, de dimineaţă am fost la slujba de Înviere. Un pic mai optimist. Mi-e tare dor de viaţa mea. Mizeria fizică de aici e în corelaţie cu cea a sufletului. Toţi sunt recidivişti. Sunt foarte obosit, nu am dormit ultimele două nopţi. Hristos a Înviat!

5 Aprilie
Azi încă sunt Paştile. Nu o simt. Nimeni în afară de mine nu a salutat cu „Hristos a Înviat!”, iar când am făcut asta m-am simţit ca un caraghios. Am un sentiment de „deja-vu”. Încep să uit cine sunt şi ce am făcut ultimii 33 de ani din viaţa mea. Senzaţia e groaznică. Parcă puşcăria m-a acaparat, nu îmi aduc aminte decât de viaţa de aici. Şi Doamne, nu au trecut decât trei zile… De ce eu, Doamne? Ultimii şase ani din viaţa mea au fost legaţi de locul ăsta, nu a trecut o zi fără să nu mă gândesc la infernul ăsta. Am plătit în fiecare zi o vină pe care nu o am.
Am fost la vizita medicală. „Aveţi grijă pe ce bancă staţi că aici e plin de sifilis şi SIDA”, a zis medicul. Deloc încurajator. Am 1,73 m şi 88 de kg. O stare medicală bună. Dar cu sufletul, cine se ocupă de evaluarea lui? De viaţa mea şi a familiei mele, cine se ocupă? De fapt ştiu, Justiţia Română…
Grotescul capătă o dimensiune aparte aici, îmi vine greu să cred că sunt oameni care adoră viaţa de aici şi fac eforturi să revină.
A venit Alina Ocrainiciuc în vizită. Pe neprevăzute. Mi-a dat o dovadă incredibilă de susţinere.

6 Aprilie
O zi fără gânduri. Multă prostie, discuţii despre nimic, interminabile şi fără rost, etalare de aptitudini şi „şmecherie”. Nu mai plâng. Nu mai pot plânge, sunt epuizat. Au venit în vizită mama şi tata. Mi-e greu. Îmi trec foarte multe gânduri prin cap, dar nu mă pot concentra la ceva anume. Au plecat din cameră trei inşi, printre care şi şeful de cameră. Atmosfera s-a detensionat. Şeful de cameră se lăuda că are 18 ani de puşcărie. Sincer, se vedea. Regim de teroare. Nu prea tare, cu siguranţă mult mai bine decât în 2004.
Nu ştiu în care fază a decepţiei mă aflu. Oare nergare sau acceptare? Mama mea încearcă de fiecare dată să mă încurajeze în maniera ei proprie, demotivându-mă. Am repezit-o. Îmi pare rău. O iubesc din tot sufletul. Ca şi pe tatăl meu. Ei sunt tot ce am. Mă doare gândul că ultimi ani din viaţa lor au fost otrăviţi cu nenorocirea mea. Câtă umilinţă mai trebuie să îndur? Moartea ar fi fost o opţiune mult mai bună. O moarte demnă. Nu aşa, ca un câine…
Am uitat. Azi încă e zi de sărbătoare, e a treia zi de Paşte. Nu am simţit prin nimic asta, poate doar abundenţa pachetului cu bunătăţi aduse de ai mei la vizită a mai schimbat un pic ziua. Mult cinism, nu?
Azi ar fi trebuit să ies la stropit, fericit în inocenţa mea de altădată. Cu Flori, Dani, Gabi şi alţii… Prea mult, Doamne, şase ani din viaţa mea, prea mult…

Anunțuri

Un răspuns to “2-6 Aprilie”

  1. delia dan Says:

    Din pacate cunosc si alte cazuri cercetate de DNA. Se ocupa de nimicuri…, si nu au timp pentru ceea ce se intampla grav in Romania zilelor noastre. Imi pare, siner rau, de tot ceea ce ti s-a intamplat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: