10.04.2010

Am atâtea gânduri şi proiecte în cap încât nu ştiu de ce să mă apuc. De ieri mi-am stabilit o schiţă de plan de bătaie. Memorii, memorii, memorii…

Trebuie să fac ceva, acceptarea soartei cu resemnare, nu-mi va linişti sufletul. Sunt nevinovat! Îmi vine să-mi urlu nevinovăţia, poate cineva va vedea! Din păcate, familia, dintr-un sentiment de protejare, doreşte acceptarea pedepsei. Voi lupta însă, mai am viaţă-n mine. Nu pot face 3 ani de puşcărie degeaba…

Am aşteptat 3 ore astăzi să se elibereze masa pentru a scrie. E un privilegiu. Mi-e greu. Nu mi-am imaginat că voi mai putea ajunge aici, acum 5 ani mi-am jurat să nu mă mai întorc viu. Dar realitatea bate întotdeauna dorinţele… Acum 5-6 ani îmi era mai uşor, exista speranţa. Atunci ştiam că într-o lună era posibil să fiu pus în libertate pentru ca, mai apoi, să am parte de un proces drept şi să se constate nevinovăţia mea. Acum totul e definitiv si irevocabil.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: