14.04.2010

Procesul transformării mele în condamnat se aproprie de finalizare. Nu mă mai gândesc în termenii unui om nevinovat care se află închis pe nedrept, ci mă gândesc doar la comisii, câştig în zile de muncă, termene, pedepse, modalităţi prin care îmi pot uşura viaţa aici. Cred că părintele mă va scoate de acum la Biserică. Azi, acolo fiind, mă gândeam la suflet. La ce bun să fi fizic bine, dacă sufletul ţi-e mutilat? Am un suflet schingiuit, simt asta în fiecare moment al existenţei mele prezente. Acum 5 ani am avut parte de aceeaşi esperienţă. Doamne, de ce vrei să am un suflet atât de chinuit? Cu ce am greşit eu atât de mult în faţa ta, Doamne?
Nu ştiu dacă voi mai putea vreodată să fiu fericit sau să mă bucur de plăcerile vieţii. Realizez cu tristeţe că nu mai pot vedea frumuseţea unor lucruri mărunte, că tot procesul ăsta a fost eficient şi şi-a atins scopul: pierderea sufletului!!!
Nu vrea să sune melodramatic sau exagerat. Sunt doar unele din gândurile mele puse pe hârtie. Nu aş ştii ce altceva să scriu. Doar despre o viaţă gri, cu multă durere şi suferinţă. Şi sunt multe întrebări pe care mi le pun. De ce, de ce, de ce…..?
Deşi nu au trecut 2 săptămâni, am impresia că toată viaţa mea a fost aşa. Atâtea umilinţe, mizerie şi dezonoare încât am impresia că totul a fost creat special de Dumnezeu pentru a mă pedepsi.
Şi nu ştiu de ce…….?!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: