16.04.2010

Iarăşi o noapte nedormită. Am aţipit un pic la începutul nopţii, apoi un vis teribil legat de tatăl meu m-a ţinut treaz. Cum să le iau durerea din suflet? Ce aş putea face ca ei să fie împăcaţi şi liniştiţi? Grea pedeapsă mi-ai dat Doamne! Vrei ca eu să am parte de o condamnare pe viaţă. Deja simt că nu mai am nimic. Familie, afacere, respect de sine, poziţie socială, onoare… Au devenit doar un vis frumos pentru mine.
Cred că mă repet, dar mă tot gândesc la injustiţia care mi s-a făcut. Nu pot înţelege de ce trebuie să am parte de acest tratament.
Un exemplu elocvent al umanităţii de aici: careva dintre ei se şterge la fund la toaletă cu pagini din Biblie. Am rămas şocat! Plus că era să iau şi bătaie pentru că mi-am permis să le fac observaţia. Cred că orice comentariu e de prisos…
Am acelaşi gând obsesiv în minte: de ce-mi faci asta, Doamne? Cu ce ţi-am greşit atât de rău încât mă pedepseşti în felul asta?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: