17.04.2010

Iau pixul în mână şi vreau să scriu. Nu ştiu de ce, nu pot. Am o minte goală. De fapt nu e goală, suferinţa tinde să acapareze toată mintea mea. Aş vrea să mă fi născut sub semnul altui noroc. Ar fi fost mult mai bine însă ca mama mea să nu mă fi născut. Nu aduceam atâta durere şi suferinţă oamenilor dragi mie. Şi eu nu eram un suflet schingiuit!
În raporturile cu alţi oameni mă simt umil. Nu mai reuşesc să ridic privirea din pământ. Poate pentru unii nu contează, dar pentru mine conta.
Oare ce mă făcea fericit pe mine înainte? Care erau bucuriile pentru care viaţa era frumoasă? Încerc să-mi aduc aminte, dar parcă nu mai am nici o amintire. Totul e din puşcărie. Doar mizerie, chin şi pedeapsă. Atât. Simt că am devenit un om fără viitor. Doamne, te rog, ia-mă la tine!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: