19.04.2010

Realizez cu tristeţe că omul care am vrut să fiu nu voi mai putea fi vreodată. Sunt limitările impuse de societate în cazul unei condamnări. Eu, dacă voi ieşi de aici, voi fi omul rău, puşcăriaşul. Anatema asupra familiei mele va stărui cu generaţiile. Copiilor mei li se va aminti la fiecare conflict că părintele lor a fost închis.
Mă tot gândesc la faptul că alţi colegi de-ai mei din Finanţe nu au fost atinşi de plaga asta. De ce? Cu ce e mai evidentă vinovăţia mea decât a lor? Ei stau acum, cu viaţa lor liniştită şi nici măcar prin gând nu le poate trece închipuirea locului în care mă aflu. Părintele m-a sfătuit să nu mă las atins de păcatul invidiei. Nu e cazul, nu sunt şi nici nu aş putea fi invidios pentru că soarta a fost mai bună cu alţii. Din păcate, gândul meu zboară şi nu pot înţelege de ce trebuie să am parte de soarta asta. Mi-e dor de inocenţa pe care o aveam acum 6 ani. Acum însă, sufletul şi trupul îmi sunt mutilate de amintirea clipelor petrecute aici. Nimeni şi nimic nu va putea şterge amintirea iadului din viaţa mea. Zilele petrecute aici sunt, fiecare în sine, o pedeapsă. Acelaşi ritual. Aceeaşi sângerare a sufletului meu. Până când, Doamne, până când?
Pe când am ajuns azi în faţa uşii de la cameră, am aflat că am fost relocaţi în camera 44. E mai mică, dar cel puţin am vedere spre stradă. Spre o lume care, pe zi ce trece, se îndepărtează de mine…

Anunțuri

Un răspuns to “19.04.2010”

  1. undertaker Says:

    cum de apar acum postari din aprilie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: