06.05.2010

Mă simt golit de sentimente. Nu pot să mai râd dar cu siguranţa nici să mai plâng. Aş vrea să nu mă mai lamentez atât. M-am săturat până peste cap de neputinţele mele. Faptul că nu mi-am susţinut convingător cauza a rezultat tocmai din finalitatea acestui proces. 5,6 ani. Aici nici nu mai contează ce ai făcut sau nu ai făcut. Eşti în puşcărie, deci eşti vinovat. Toată lumea chiar dacă nu îmi spune explicit asta îmi dă de înţeles. ” Lasă trecutul şi nu te mai gândi”. Da, dar trecutul e parte a vieţii mele. În trecutul ăsta eram omul inocent, omul care visa, omul care spera… În prezentul ăsta ce sunt?
Omul, care ca un câine îşi aşteaptă condiţionat cele 3 mese ale zilei de la ghium. (Ghium=bidon de aluminiu, cu gura largă ca şi cele în care se colecta laptele). Omul a cărei viaţă este normată în zile executate? Omul a cărei umilinţă tinde să se aproprie de absolut. Omul care a pierdut familia, onoarea, principiile, profesia?
Azi am trecut la înfăptuirea unui vis. Flori. Mi-am făcut propria mea grădină cu flori în Iad. În faţa intrării în biserică e un rond, un triunghi de pământ, cam de 7 m pătraţi, într-o lume gri, pavată cu piatră.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: