07.05.2010

Nu am crezut că momentul în care pun piciorul în afara penitenciarului va fi aşa de aproape. Azi ne-a scos părintele. Până la Catedrala Mare. Parcă învăţam să merg. Un pas, alt pas, apoi altul… Paşii spre lumea liberă! Spre o lume atât de departe mie acum, spre lumea din care am făcut parte până acum o lună şi o săptămână.
Ce experienţă! Să simţi mirosul oraşului, să vezi feţe de oameni nechinuiţi, să admiri frumuseţea unei lumi care pentru tine a murit. Niciodată nu am fost atât de atent la detalii. Cele 3 ore de falsă libertate m-au întors pe dos. De ce îmi faci asta, Domane? De ce soarta mea trebuie să fie aşa, de ce nu m-am putut şi eu bucura de tihna unei vieţi normale? Am crezut veşnic în tine, Doamne, am fost un cetăţean bun, am încercat să fiu un om bun şi să fac bine… De ce? De ce aşa?
Revenind la mica incursiune spre libertatea de azi. A fost impresionant, dar am văzut şi reversul, am văzut şi urâciunea acestei lumi. Chipurile oamenilor de pe stradă schimonosite de grijile zilnice. De aţi ştii voi ce dar aveţi de la Dumnezeu… Nuuu…,ei se gândesc şi suferă din pricina lipsurilor cotidiene. Eu eram doar un observator, un turist din Iad venit să-şi amintească, în scop de chin, lumea pe care a părăsit-o… Eram complet detaşat. E drept, în locul de unde vin am de toate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: