08.05.2010

Am dormit foarte prost. Imaginea părinţilor mei şi a Miei suferinzi în biserică din cauza mea nu m-a lăsat să dorm. Am adus doar nenorocire şi suferinţă celor dragi mie. Cine stă lângă mine să sufere, parcă aşa sună blestemul pus pe capul meu. Raportat la experienţa de ieri, realizez cu stupefacţie că viaţa aici îţi anulează amintirile. De fiecare dată când trebuie să mă gândesc la ceva din libertate, trebuie să fac eforturi de memorie. Şi e din ce în ce mai greu!
” Somnul raţiunii naşte monştrii!”
Sună un citat ce-mi vine în minte. Cât adevăr conţine… Aici, în puşcărie, raţiunea dispare. Cum am mai spus, intervin automatismele unei vieţi bazate pe instincte primare, frică, foame, protecţie, etc. Mi-e dor de ai mei, de casa mea, de un vin bun, de respectul şi consideraţia prietenilor mei, de viaţa mea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: