30.04.2010

Sunt debusolat de rutina cotidiana care îşi face atât de intens prezenţa. Sunt doar de 4 zile aici şi deja amintirea mizeriei din camerele de pe secţia 4 a dispărut. Înseamnă deci că trauma e continuă. Ce am făcut oare să merit asta? Umilinţa faptului de a fi aici îmi afectează însăşi credinţa că ceea ce am vrut să devin în viaţa asta a fost eronat. Sunt un exemplu de neadaptare. Dacă atunci, la început, în 2004 aş fi renunţat la principiile morale care au influenţat negativ cursul viaţii, acum nu eram aici. Ar fi trebuit doar să dau în gât alţi colegi. Dar nu am putut… Am zis că cinstea şi onoarea definesc caracterul unui om. Principiile din „Cei trei muşchetari”. Am crescut cu cărţile alea. Cavalerism. Onoare. Demnitate. Viaţa însă mi-a demonstrat exact contrariul. Minciuna, delaţiunea, lipsa de onoare… Sunt calităţi în ziua de azi. Adică cei ce uzitează de ele, reuşesc în societatea asta. Eu nu. Eu sunt la puşcărie!
Simt că preocupările mi s-au schimbat. Ritm de puşcărie. Să stai toată ziua şi să nu faci nimic. Făcând abstracţie de mizeria umană şi sistemică de aici. Cum să clamezi nevinovăţia într-un loc ca ăsta? Adică îmi aduc aminte de mine. Un om care a facut puşcărie, cu siguranţă a făcut ceva ilegal în viaţă. Nu iese fum fără foc… Aşa ziceam înainte. Acum mă văd pe mine. Oare ce am făcut? De ce sunt acuzat? Pentru ce am primit 5,6 ani? Aş vrea şi eu să ştiu…
Apropo, mâine e 1 mai. Ce amintiri… Doar acum pot aprecia cu adevărat lucrurile simple. Viaţa de fapt e simplă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: