11.05.2010

Mi-aş urla disperarea dacă aş putea. Dar nu pot, zidurile aici te muţesc. Încercam să număr zilele pedepsei hotărâte pentru mine, nici măcar nu le pot număra, aşa sunt de multe. Azi se fac doar 40 de zile. 40 de zile de chin şi suferinţă. Pentru ce, Doamne, pentru ce? Asumându-mi vina pe care nu o am şi recunoscând crima imputată de ei, ce am facut totuşi să merit asta? Da, să zicem că am fost un funcţionar corupt, deşi doar eu şi Dumnezeu ştim adevărul, ce crimă am comis încât se impune privarea de libertate pentru 5 ani şi jumătate? Sunt eu cel mai corupt individ din Mureş, cu case, maşini şi altele primite pentru efectuarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu? Păi, judecând după criteriul durităţii pedepsei aplicate, sunt cel mai mare corupt!
Dar toată lumea îmi spune că va fi bine. Ştiu că nu e aşa. Nimic nu mai este bine în viaţa mea din 2004. O existenţă trăită între 2 planuri, cel al libertăţii şi cel al puşcăriei, perioadă în care am fost incapabil să întreprind ceva în viaţa mea, o paralizie socială care mi-a oprit evoluţia spirituală, familială şi socială o stare de letargie morală care a fost prevestitoarea vieţii din acest moment. Pot spune de fapt ca de 6 ani m-am pregatit pentru reîntoarcerea în puşcărie. Undeva, parcă, în adâncul sufletului meu am ştiut… Bunule meu Iliuc, prin ce chinuri ai trecut şi tu… Iar mama mea a avut 2 generaţii de chin, eu şi bunicul…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: