01.06.2010

Sunt aşa de ancorat în planul realităţii penitenciare. Totul a ajuns să se rezume doar la coabitarea mea alături de tâlhari, violatori, hoţi… Aceleaşi cuvinte repetate iar şi iar. Aceleaşi stereotipii lingvale cu tentă obscenă şi homosexuală de dimineaţa de la 6 şi până seara la 23. Totul se rezumă pentru ei la dominaţie, la capacitatea de a-i subjuga pe ceilalţi, de a beneficia de orice avantaj. Avantaj înseamnă chiar şi o ţigară. Faptul că eu citesc seara pare un lucru atât de înjositor pentru ei încât citesc invidia pe feţele lor, au o plăcere aproape de extaz dacă îmi închid cartea şi scot semnul de carte, pentru a nu ştii unde am rămas.
Predispoziţia înspre rău este nativă, nu este un atribut învăţat al societăţii. Iar eu acum şi pentru tot restul vieţii, sunt ca şi ei. Oare e cazul să nu mai fac diferenţierea? Să admit, aşa cum vrea şi sistemul, că sunt corupt, iar privarea de libertate e normală? Deşi sunt un om obişnuit, nu pot să mă supun acestei decizii. Pentru un singur motiv: sunt nevinovat! Fac puşcărie degeaba. Sunt chinuit şi torturat pentru închipuirile unor minţi bolnave şi avide de putere, puse în cadrul sistemului exact la locul potrivit…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: