03.06.2010

Iarăşi nu am dormit toată noaptea. Nu ştiu de ce, înseamnă că undeva am iarăşi un motiv de stres. O noapte de reflectare la cele lumeşti, în care paradoxal, nu a reieşit nici o concluzie. Singurul câştig e doar faptul că sunt obosit.
Ieri am „aniversat” 2 luni de puşcărie. Câtă umilinţă şi deznădejde, Doamne… Tot uit motivul pentru care sunt aici…Gândindu-mă la trecut, nu pot să nu realizez cât de inutilă e viaţa mea. Nu am realizat nimic, ba mai mult orice dorinţă de realizare şi afirmare socială mi-au fost răpite, eu în viaţa asta am doar dreptul de a fi puşcăriaş.
Nu ştiu ce să mă fac cu ai mei. Îşi pun prea mari speranţe în viitorul meu. Au vorbit ieri cu Ursu Viorel Doru să mă reprezinte în proces. Bani şi speranţe inutile cheltuite degeaba. Sunt la fel de convins de reuşita acestei contestaţii, pe cât sunt de sigur că voi avea puşcăria în suflet pe veci. Trebuie să fac ceva în sensul ăsta. Dar mi-e frică să le omor speranţa. Asta cred că îi mai ţine în viaţă. Că vor apuca să-şi vadă băiatul o dată liber.
Aş vrea să-mi pot urla destinul, poate,poate, cineva va vedea nedreptatea. Dar societatea aşa funcţionează, exemplul moralizator conferit de coruptul de mine este mai important decât aplicarea unor procedee juridice clare şi drepte. Până la urmă nu adevărul e important, ci doar ceea ce poţi demonstra!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: