07.06.2010

Mă trezesc în fiecare dimineaţă „binecuvântat” cu o ploaie de înjurături şi blesteme. Încă o zi frumoasă. Totuşi rămân la ideea că fericirea depinde de locul în care te afli, nu este o stare metafizică generată de preplinătatea spiritului. Nu contest însă că fericire fără durere nu există. Ambivalenţa sufletului. Cum poţi fi fericit dacă nu ai cunoscut suferinţa? Cum poţi ştii ce e bine dacă tu nu cunoşti răul? Am citit undeva că opusul, antonimul păcatului nu este virtutea ci libertatea. Cât adevăr!
Deşi sunt în puşcărie nu pot să nu remarc răutatea şi prostia oamenilor de aici. Întotdeauna, înainte, aveam impresia că infractorii sunt nişte indivizi inteligenţi şi răi. E doar un mit. Sunt doar răi. Iar răutatea îmbracă toate formele posibile. De exemplu, invidia. Sunt invidioşi faţă de tot ceea ce ai în plus faţă de ei, indiferent că ai ţigări, mâncare sau orice fel de bun sau calităţi intelectuale. Oricât ai fi de bun şi darnic, ei tot te vor pizmui. Pentru că îţi permiţi să dai.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: