08.06.2010

Succesiunea ultimelor zile m-a adus într-un vârtej al amintirilor ce m-au făcut delăsător. Deşi am multe de pus pe hârtie, nu mă pot apuca de scris.
Starea asta de aşteptare este extrem de chinuitoare, gândurile mi se succed rapid şi fără un folos aparent, îmi generează până la urmă starea aia de impotenţă, de lipsă de chef de viaţă. Să stai să exişti. Pentru restul lumii pare o absurditate, dar atunci când universul tău se reduce la o cameră de 15 pe 5 m, perspectiva asupra vieţii se reduce substanţial.
Cam atât cu lamentările mele zilnice. Îmi dau seama că sunt o pacoste pentru cei dragi, terorismul meu emoţional îl perpetuez de fiecare dată când fac schimb de informaţii cu ei, fără să vreau. Lumea se aşteaptă să am veşti bune. Când colo, eu trăiesc într-o lume gri şi chinuită, fără de speranţă sau puţină de îndreptare, veşnic cu probleme şi o nevoie continuă de atenţie…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: