11.06.2010

Ce crudă e lumea asta cu mine…. Cât sadism prin aplicarea acestei pedepse… Să fii torturat zilnic. Nu fizic, prin bătăi, ci prin torturarea psihică a detenţiei aplicată de braţul lung al legii. O detenţie fără justificare. Probabil ar trebui să-i mulţumesc Domnului că nu mi-a dat o cruce mai grea de dus, un cancer de exemplu. Acolo lucrurile nu au decât o singură finalitate: lichidarea biologică. Să fi conştient că zilele îţi sunt numărate, că pedeapsa e implacabilă şi finală. Fericitul de mine, aşa cum sunt acum, nu conştientizez că zilele mele sunt numărate, ci mă port de parcă aş trăi veşnic. Pedeapsa mea nu e ca un cancer, e vindecabilă, zice toată lumea. De ce eu, însă, o văd ca pe o pedeapsă capitală?
Şocul presiunii psihologice a încarcerării a dispărut. Eu nu mi-am strigat neputinţa iar momentul oportun pentru a-mi striga nevinovăţia a trecut. Acceptarea presupune integrarea între oamenii aştia…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: