12.06.2010

Săptămâna asta am avut dificultăţi în a scrie. Sunt dezlânat în gândire, de fapt e un vid ce tinde să acapareze mintea. Nu mai am gânduri de aşternut pe hârtie, mă pun la scris şi de fiecare dată mă încearcă o dulce reverie. Şi uite aşa inspiraţia literară îmi dispare. Ceea ce pentru unii deţinuţi de aici e benefic, ideea de a avea un coleg de cameră cu pretenţii intelectuale e periculoasă şi în acelaşi timp un pic burgheză. Cum să am eu ceva în plus faţă de ei? Cine sunt eu să scriu?
Acestea sunt monstre de gândire penitenciară, aici unde răutatea se combină cu prostia şi generează unul din cele mai puternice instincte: cel de supravieţuire!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: