13.06.2010

Aştept cu nerăbdare să vină prânzul să-i văd pe ai mei la vizită. De fapt toată ziua de astăzi o aştept. Dimineaţă, biserică, la prânz ai mei… Aproape ca altădată. Micile bucurii ale unei existenţe efemere. Săracii de ei. Chinuiţi de căldură şi de vederea fiului lor în închisoare. Câtă suferinţă am fost capabil să produc…. Ca de fiecare dată, le simt neputinţa şi suferinţa… Ei ar face orice să nu mă mai vadă aşa, eu ştiu asta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: