14.06.2010

Ascultându-l azi pe părintele catolic, la una din activităţiile religioase, mi-a rămas întipărită o idee. „Să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul de a exista.” Îţi mulţumesc Doamne, pentru viaţa asta, aşa cum e ea acum. În tot infernul ăsta ştiu acum care sunt darurile mele. Am ştiut dintodeauna, dar acum parcă mai abitir. Familia, încăpăţânarea mea de a rezista. Lupta. Viaţa dar nu în continuarea ei biologică. Umilinţa. Modestia. Onoarea. Demnitatea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: