15.06.2010

Am fost azi în birourile penitenciarului. Acte, dosare, proceduri… Lucruri atât de familiare mie. O altă lume. Aceea e lumea normală, nu asta. Oameni care vorbesc la telefon, oameni care au responsabilităţi, oameni care îndeplinesc o funcţie ce implică exercitarea autorităţii de stat. Aşa cum am fost şi eu. Doar că eu sunt de cealaltă parte a baricadei, eu sunt închis. De ce oare? Tot uit…. De fapt, niciodată nu am ştiut prea bine….
Termenul de 1 iulie e pe mine. Nu mă pot mobiliza pentru a termina memoriul către Înalta Curte. Vreau să scriu aşa de multe. Sunt mai mult expresia dorinţelor mele decât adevăruri juridice de neconceput, dar totuşi eu cred că mai pot fi oameni pentru care adevărul contează. Idealist, nu-i aşa? Cam da… Ar trebui să cobor cu picioarele pe pământ şi să accept până la urmă că voi fi aici pentru următorii 2 ani din viaţa mea. Starea de deznădejde de la începutul executării acestei pedepse e acum urmată de o lehamite generalizată, de o letargie a trupului şi a sufletului care mă face inert. Nu mai îmi doresc nimic. Zilele se succed într-o înşiruire stranie, nu au început şi sfârşit, ele trec întregi, fără putinţa de a le controla mersul.
Azi mi-am văzut fişa, mai am 1014 zile de executat. Am făcut deja 415. Asta ar veni încă o dată jumătate dintr-un infern nemeritat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: