21.05.2010

Sunt agitat şi alert, nu vreau să mai trec din nou printr-o stare de expectanţă, să sper că lucrurile vor deveni normale. Nu pot să mai am speranţă. 6 ani de chin mi-au fost suficienţi. Asta înseamnă că nu sunt complet detaşat de sistem, de existenţa normală pe care am avut-o până la debutul acestui proces. Încă am lucruri de pierdut, contestaţia în anulare care ieri mi-a fost admisă de principiu este unul din aceste lucruri. Nu ştiu de ce nu mă mai gândesc deloc la tot ce am pierdut. Deloc. Nu tu la serile din Jazz, la vinul de vineri seara cu prietenii mei, la câinii mei, la apartamentul meu, la toate lucrurile materiale de care aici nu am nevoie. Te obişnuieşti. O existenţă fără speranţă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: