22.05.2010

Ieri a fost Hramul Bisericii. Au venit, printre altele, şi nişte dansatori de la Ansamblul Mureşul. Băieţi tineri. S-au pregătit de spectacol în Biserică. La un moment dat, unul dintre ei şi-a făcut curaj şi m-a întrebat de ce mă aflu acolo. Am bănguit doar: ” e o poveste lungă”. I se citea şi lui groaza amestecată cu curiozitate în ochi, a avut nevoie să-şi facă un pic de curaj să mă întrebe. Dar răspunsul meu l-a debusolat. Ca şi pe mine. Nu am mai putut parcă să mai urlu că sunt nevinovat, că sunt pe nedrept închis. Sentimentul de culpabilizare e intens atunci când te afli în puşcărie, ajungi să-ţi atribui şi tu o culpă, altfel ţi-e greu să-i justifici sufletului prezenţa ta în Iad. Ceva tot trebuie să fi făcut! Ăsta e gândul instantaneu care te fulgeră. Plus de asta, oamenii răi te pizmuiesc şi când ţi-e bine, dar mai ales când ţi-e rău, parcă ai mai merita încă ceva în plus .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: