28.05.2010

Odată, demult, vinerea era ziua mea preferată. Aici şi acum nu-mi mai place nimic. Nu sunt în dispoziţia de a mai avea preferinţe.
Am obosit să fiu chinuit. Aş vrea să se termine odată. Toată lumea îmi spune că va trece şi că după tot infernul ăsta voi fi fericit. Voi fi ca o muscă fără aripi, aşa voi fi. O creatură dimorfă şi chinuită al cărui scop în viaţă a fost supravieţuirea biologică. Să fac puşcărie. Conceptul „a face” alăturat cu „puşcărie”. Cât cinism…. A face e legat de creaţie, de divinitate, e un concept atât de dumnezeiesc. Pe când puşcărie e exact opusul creaţiei, e mizeria acestei lumi pusă la păstrare, e reprezentarea lumească a iadului.
Nu mai pot, Doamne, nu mai pot… Unde eşti?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: