30.05.2010

Azi a fost la vizită mama cu sora mea. Tata iarăşi e bolnav. Nu pot uita episodul din februarie, când a făcut acel blocaj renal şi a fost internat timp de o săptămână în spital. Neputinţa citită atunci în ochii lui m-a îngrozit şi demoralizat în acelaşi timp. Bunurile mele cele mai de preţ sunt atât de fragile. Ei sunt tot ce mai am pe lumea asta, singurul ajutor permanent şi necondiţionat pe care l-am primit în viaţa asta. Iarăşi sunt blocat de gândul că inevitabilul se va produce.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: