24.06.2010

Aseară, târziu, au venit în cameră în inspecţie directorii penitenciarului puls un director de ANP. „Probleme băieţi?” „Nu sunt!”, veni răspunsul unanim. O societate idealistă aproape, dacă stai să te gândeşti că lipsa problemelor în puşcărie indică o stare de mulţumire în rândurile deţinuţilor şi, ca urmare, succesul deplin al măsurilor penitenciare de reabilitare socială. Îmi vine în minte imaginea mărului perfect la exterior, dar putred în esenţa lui.
Marţi am trimis un memoriu procuroruli general. Fără ştirea alor mei, cu siguranţă s-ar fi opus. Nu ştiu dacă am făcut bine sau nu, dar asta am simţit că trebuie să fac. Astăzi însă îi voi spune tatălui meu, oricum azi merge la Liga Pro Europa. Simt că am pierdut aşa multe oportunităţi şi toată viaţa mea. Eu fac a doua oară puşcărie în viaţa asta, oricât de dur ar părea. Cad şi mă ridic. Însă cu cât eşti mai sus, cu atât lovitura e mai puternică, iar recuperarea aproape imposibilă. Prima oară, în 2005, mi-am revenit având convingerea că nevinovăţia mea este indubitabilă şi oamenii care mă vor judeca îmi vor citi dosarul şi vor vedea nedreptatea. Speranţa asta m-a făcut să rezist, gândul că totul se va termina cu bine m-a motivat. Acum, şocul condamnării m-a demotivat, parcă nu mai am voinţa de a trece peste încarcerarea asta, pot recunoaşte, în sfârşit, că m-au înfrânt!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: