10.07.2010

Tata a plecat ieri în Franţa. Cred că de data asta nu mai pot dormi bine nopţile, mă îngrijorează plecarea asta a lui. Şi ştiu că e vina mea. Dacă aş fi fost liber eram cu el!
Succesiunea săptămânilor e halucinantă. Nu pot înţelege cum trec cu atâta rapiditate, deşi stau toată ziua şi nu fac nimic. Afară m-aş fi plictisit de moarte dacă stăteam şi nu făceam ceva. Aici însă „reeducarea” te îndobitoceşte. Mi-e dor de o vorbă bună. Sau de o discuţie cu pretenţii ştiinţifice, despre orice. Nu doar pălăvrăgeală de borfaşi.
Îmi vine în minte sfatul avocatului legat de încarcerare. Încărcat de cinism: ” Ia-ţi o valiză de cărţi şi citeşte-le pe toate.” Sau sfatul unchiului meu: ” Asta e viaţa! Trebuie să faci puşcărie!” Cât de simpu e să cuprinzi în câteva cuvinte viaţa unui om.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: