19.07.2010

Au trecut 200 de zile de la începutul acestui an. Timpul pentru mine are o altă scurgere, alternanţa perioadelor cu treceri line şi chinuitoare, la cele în care, parcă, timpul se comprimă lăsând doar intensitatea sentimentelor, mă bulversează. Obiectivele iniţiale au evoluat, s-au transformat în cu totul altceva. Nu mai sunt aceleaşi. Nu îmi mai doresc moartea cu atâta intensitate şi iau în calcul posibilitatea să-mi fie admisă contestaţia în anulare. Mă frământ zi şi noapte, locuri şi oameni la care aş putea găsi ajutor. Orice ajutor. Ajutor care să permită lumii să vadă strâmbătatea acestei condamnări. Să protestez prin luptă. Să mă opun cu înverşunare sistemului, aşa cum am făcut până acum, timp de 6 ani.
În aceeaşi ordine de idei, peste 8 zile voi comemora exact 6 ani de chin infam, ce a debutat pentru mine cu fatidica dată de 27 iulie 2004. Era tot vară şi cald, ca acum…
Revenind la subiectul de mai sus, rămâne întrebarea ce voi face dacă nu mi se admite contestaţia în anulare? Va fi trecut aproape jumătate de an din pedeapsa executabilă. Oricum o gândesc, tot prost se arată a fi. Mi-e teamă să nu alunec pe panta deznădejdei. Presiunile la care sunt supus nu cred că vor rămâne fără urmări, nu sunt decât un om normal. De multe ori mă întreb de ce mi-a dat oare Dumnezeu puterea asta, de a suporta atâta suferinţă şi deznădejde? De unde energia pentru a rămâne cât de cât normal în toată tărăşenia asta?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: