Sâmbătă, 24 iulie

Observ că toată viaţa mea am uitat-o. Totul se rezumă doar la mediul actual, la conflictele şi oamenii lângă care sunt obligat să-mi duc existenţa. Iar traiul alături de 17 infractori ostili, criminali, violatori, tâlhari sau hoţi nu se numără printre dorinţele mele de viaţă. E un război de uzură în care tot timpul eşti ameninţat, înjurat, spurcat, blestemat, nu ai nu moment de linişte în care poţi lăsa garda jos. Nu asta meritam, Doamne! Nu atâtea chinuri! Şi când mă gândesc că soarta asta mi-au hărăzit-o alţi oameni, deznădejdea mă cuprinde. De ce nu mă pot trezi în patul meu? De ce nu pot sta lângă bătrânii mei părinţi? De ce viaţa mea a însemnat atât de puţin pentru judecători ca Grosu, Aron Zglimbea sau alţii?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: