Luni, 9 August 2010

E gata cererea de graţiere pentru preşedenţie. Dacă la începuturi îmi pusesem foarte mari speranţe în şansele de reuşită ale acestui demers, gândindu-mă că măcar preşedenţia o să vadă eroarea judiciară la care acum sunt supus, în prezent sunt mult mai realist.
Care sunt şansele reale ca în spatele unui exerciţiu de imagine să se ascundă aflarea adevărului şi îndreptarea acestei erori judiciare şi implicit a vieţii mele?
Tatăl meu a fost la Bucureşti să depună această cerere. Doamne, cât au luptat şi mai luptă bătrânii mei părinţi… Durerea neputinţei lor e tăcută şi copleşitoare pentru mine! Nu meritau asta, sunt oameni buni!
În această societate se pare că niciuna din valorile cu care am fost crescut nu e preţuită. De mic copil am vrut să imit modelul succesului, aşa cum îl percepusem eu la părinţii mei. Să faci bine, să fi respectat, să te descurci singur, să fi onorabil, să fi respectuos, să munceşti, să fi demn şi necălcat în picioare, să ai familie, să ai bunăstare, să fi curat atât trupeşte cât mai ales sufleteşte, să nu chinui oamenii, să nu fi rău, să nu faci puşcărie…
Cât de amarnic m-am înşelat, crezând în toate astea… Cât de aspru am putut fi judecat de semenii mei, încât nimic din toate asteanu a fost luat în considerare? Am fost oare atât de neconvingător în susţinerea nevinovăţiei mele încât judecătorii nu au văzut decât vină? Oare omul care am fost 33 de ani a dispărut şi am ajuns în faţa lor doar ca şi coruptul şi infractorul vrednic de 5 ani şi 6 luni de puşcărie?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: