Vineri, 27 august

Până să ajung să cunosc sistemul judiciar românesc, credeam, ca oricare alt cetăţean onest, că nu poţi avea parte de puşcărie, dacă îţi vezi de treaba ta şi nu faci prosti. Credeam cu tărie, sau cel puţin aşa fusesem învăţat, că ororile judiciare din perioada comunistă, au încetat. Abuzurile statului asupra libertăţii unui cetăţean cinstit mi se păreau improbabile şi excluse. Eu însumi, prin calitatea mea de funcţionar public, făceam parte din stat şi în exercitarea atribuţiilor mele de serviciu nu aş fi putut permite comiterea unui abuz. Dar realitatea bate ceea ce suntem învăţaţi. Peste noapte, din inspector sunt transformat în infractor, fără ca vina să-mi fie măcar explicitată. Oricât ar suna de prostesc, eu nu ştiu de fapt de ce sunt acuzat. Şi au trecut 6 ani. Şi sunt şi închis pentru 5 ani şi jumătate. Oricât încerc raţiunii să-i explic motivele pentru care sunt aici, ea se revoltă. Cum e posibil să se întâmple aşa ceva? Nimeni nu vede adevărul atât de evident?
Ca şi cetăţean, m-am achitat de toate responsabilităţile cetăţeneşti, ba mai mult, contribuiam prin calitatea mea de manager la o firmă cu 30 de angajaţi, ce exportă în Franţa întreaga producţie, la plata taxelor şi impozitelor din care sunt plătiţi şi cei care compun sistemul judiciar românesc. Nu mult, undeva la 200-300 milioane lunar.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: