Arhivă pentru Septembrie, 2010

Vineri, 24 septembrie

Posted in Fără categorie on Septembrie 29, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Nu am mai scris despre abuzurile comise în acest proces. Aşa că azi voi aborda motivarea condamnării mele. Pentru acelaşi act material, am fost condamnat pentru trei infracţiuni. Astfel „poziţia nesiceră a inculpatului nu a permis organelor de anchetă şi instanţelor de judecată să distingă valoric între obiectul valoric al infracţiunii de luare de mită şi cel al infracţiunii de trafic de influenţă…ˇ, îmi sună un binecunoscut pasaj din hotărârea instanţei. Deci, cu alte cuvinte, pentru că noi nu ştim exact ce s-a întâmplat, te condamnăm preventiv pentru ambele fapte şi îţi punem la grămadă şi pretinşii bani primiţi cu titlul de mită. Sărim peste probatoriul legat de primirea pretinselor sume de bani, în care nu există flagrant sau interceptări telefonice, există doar mărturia unui individ care în urmă cu doi ani pretinde că i-a dat unui inspector mită, după ce acesta i-a aplicat sancţiuni legale ce însumate totalizau aproape o jumătate de miliard de lei. Sărim şi peste susţinerile mele care îşi proclamă indubitabil nevinovăţia. Sărim şi peste mobilul atât de necesar comiterii oricărei infracţiuni, respectiv primirea pretinsă de bani pentru a face, a nu face sau a înfăptui defectuos indatoririle de serviciu, imposibilitatea acelui martor de a preciza, exact, în ce a constat ajutorul meu. Dar, pentru că suntem în plină campanie anticorupţie, în care sângele vărsat al corupţilor ostoieşte setea maselor şi demonstrează necesitatea lărgirii atribuţiilor organelor represive cu titulaturi pompoase ce includ şi cuvântul „anticorupţie”, adevărul juridic al nevinovăţiei unui om este înlocuit cu o realitate juridică ce confinţeşte abuzul drept putere într-un stat democratic!

Anunțuri

Joi, 23 septembrie

Posted in Fără categorie on Septembrie 29, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Este o zi cu un cer albastru intens, atât de albastru încât te simţi copleşit. E o contadicţie vădită între acest albastru şi griul puşcăriei. Mi-aş dori să pot visa, să mă închipui acum într-o altă parte. Dar nu mai pot nici măcar să visez. Fiecare om, ascunde o poveste, cu bune şi cu rele, cu împliniri şi eşecuri. Din păcate, povestea vieţii mele este axată în jurul acestei drame existenţiale, sunt legat de ea şi mi-a influenţat pentru eternitate destinul. Oricât de frumoasă ar putea fi viaţa pentru mine, trauma ultimilor şase ani m-a marcat, mi-am pierdut încrederea în oameni, în valorile creştine şi morale cu care am fost crescut de către familie şi care au fost definitorii în dezvoltarea caracterului meu. Am devenit un individ frustrat, temător de oameni şi cu un suflet atât de chinuit încât nimeni şi nimic nu va mai putea schimba asta.
Şi toate astea pentru ce? Pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, trafic de influenţă şi furnizare de informaţii ce nu au caracter public, fapte penale care nici măcar acum nu ştiu în ce constau!
În baza mărturiei interesante a unui singur individ, arestat în prezent pentru înşelăciune, şi care şi-a negociat libertatea în schimbul înfundării în puşcărie a unui funcţionar public. Ce pot să mai spun? Parcă şi cuvintele legate de acest subiect şi-au pierdut din consistenţă, analiza stării mele prezente se reduce doar la următoarele: faci puşcărie pentru că ai fost condamnat pentru fapte de corupţie! Nimeni nu mai vede existenţa sau, mai bine zis, inexistenţa motivelor condamnării, rămâne doar executarea unei pedepse privative de libertate!

Miercuri, 22 septembrie

Posted in Fără categorie on Septembrie 29, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Sunt preocupat de faptul că la nici una din petiţiile mele trimise organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului nu mi s-a răspuns. Oare cazul meu să nu prezinte interes sau oare corespondenţa adresată din penitenciar nu ajunge unde trebuie? Ca multe alte speranţe pierdute, încep să-mi pierd şi credinţa în capacitatea instituţională a celor care apără drepturile omului.
Aş vrea să nu mă mai lamentez. Conceptul ăsta de „întotdeauna ajută-te singur” nu mai are nici o aplicabilitate practică în situaţia prezentă. Sunt cu totul la mila şi dispoziţia altora, viaţa mea a fost redusă la uşi închise şi perimetre delimitate, sub strictă supraveghere.
Acum, parcă şi mai mult, în prespectiva relocării deţinuţilor ce participă la activităţile lucrative din penitenciar într-un alt spaţiu de deţinere, la sectorul gospodăriei agrozootehnice, mă simt din ce în ce mai neînsemnat. Şi, Doamne, de ce? Ce am făcut pentru a suferi umilinţele din prezent?
Mi-e dor de un pat confortabil, cu aşternuturi curate, mi-e dor de curăţenie şi frumos, mi-e dor de mâncarea făcută de mama mea, mi-e dor de o seară petrecută pe balcon alături de Mia mea, degustând din vinul rose bine răcit, mi-e dor de imaginea majestoasă a priveliştii defileului Mureşului însoţită de aerul tare şi ozonat de munte, mi-e dor de libertatea ce mi-a fost răpită, mi-e dor de simplitatea vieţii mele…

Marţi, 21 septembrie

Posted in Fără categorie on Septembrie 27, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Se pare că în presa scrisă a apărut ceva legat de mine. Nu ştiu ce, dar sunt curios. Ca şi în cazul Ţundrea, când după 12 ani s-a demonstrat adevărul, cred că şi la mine se va demonstra nemernicia acestei făcături demonice. Nu e decât o chestiune de timp şi circumstanţe, mai devreme sau mai târziu nedreptatea se va dezvălui, e drept, cu preţul distrugerii vieţii mele şi a familiei mele. Sper însă ca prigonitorii mei să simtă pe propria lor piele ce înseamnă să-ţi pierzi liniştea sufletească şi să fie puşi să plătească nemernicia lor din prezent. Sunt convins însă că acum, în birourile lor călduţe, cu salariile lor sau pensiile lor depăşite, nu au altă preocupare decât de a-şi şterge urmele, de a contribui la muşamalizarea cât mai rapidă a modului mârşav în care s-a produs această condamnare la o pedeapsă privativă de libertate. Aspectul hilar pentru mine e tocmai faptul că poate o condamnare cu suspendare nu ar fi declanşat atacul meu din prezent, sunt atât de obosit de lupta inegală pe care am dus-o timp de şase ani cu sistemul nostru putred de justiţie.
Iar faptul că nu mai am nimic de pierdut, îmi dă putere să continui. Abuzurile care s-au săvârşit în acest proces sunt strigătoare la cer şi sunt cât se poate de reale şi demonstrabile. Doar voinţa lipseşte, doar setea de adevăr şi dreptate a cuiva sau a societăţii în sine mai este necesară pentru a se înfăptui justiţia. Şi nu o justiţie clientelară sau circumscrisă unui interes politic, ci justiţia adevărului gol-goluţ, al respectului faţă de demnitatea umană.

Luni, 20 septembrie

Posted in Fără categorie on Septembrie 27, 2010 by eucandvreausafluierfluier

De fiecare dată când mă izbesc de superioritatea autoimpusă a gardienilor mei, îmi vine să zâmbesc. Acea poziţionare superioară şi clară faţă de persoana ta, deţinutul, este prezentă în fiecare moment din dialogul cu oricare din membrii personalului, ei încercând să impună delimitarea a însăşi societăţii faţă de abominabilele fapte presupuse a fi savârşite de tine.
Pentru ei, compasiunea şi înţelegerea sunt reglementate prin prisma obligaţiilor lor de serviciu, pe undeva este normal să-ţi pierzi sensibilitatea emoţională naturală atunci când vezi zilnic acelaşi gen de oameni, infractorii. Pentru gardieni, orice individ aflat în spatele gratiilor vinovat sau nu, este un subiect al interesului lor penitenciar şi deci tratat ca atare. Dacă cineva este în închisoare, trebuie să fi făcut ceva pentru a-şi merita prezenţa în acest loc. Nu e de blamat. Doar că uman au devenit şi ei aidoma subiecţiilor pe care trebuie să-i păzească. Dar cum am spus, e normal, aici nu e şcoală de maici!
Poate din această cauză percep atât de negativ atitudinea supreveghetorilor legată de lipsa lor de empatizare la problemele tale ca om, nu ca deţinut. În cazul meu particular, cum am mai scris şi mai demult, nu prea mai are importanţă vinovăţia mea. Nu că aş fi vinovat. Dar a-ţi clama inocenţa în puşcărie este o eroare gravă, rişti din start să-ţi pierzi credibilitatea. Dar acest coşmar va trebui să se termine la un moment dat. Şi eu am avantajul capital al timpului. Sunt nevinovat şi adevărul, oricât de târziu se va întâmpla asta, chiar şi după moartea mea, tot va ieşi la suprafaţă. Eu nu mai lupt pentru a nu mai face puşcărie, eu lupt acum doar pentru a-mi demonstra nevinovăţia, pentru a demonstra grava eroare judiciară care mi-a fost făcută!

Duminică, 19 septembrie

Posted in Fără categorie on Septembrie 27, 2010 by eucandvreausafluierfluier

În tot cursul acestui proces, nu am văzut o altă cale decât asta. Când mi s-a propus să colaborez în sensul delaţionării colegilor mei de serviciu, am refuzat. Când ei mi-au spus să tac pentru că deranjez, am continuat să vorbesc. Când ei mi-au spus că soarta mi-e deja hotărâtă, eu am continuat să lupt. Când toată lumea mi-a zis că e gata şi ar fi cazul să mă resemnez, am iniţiat contestaţia în anulare. Pur şi simplu sunt îndărătnic şi refuz să-mi accept soarta hotărâtă de ei! Dar cât de greu îmi e…

Sâmbătă, 18 septembrie

Posted in Fără categorie on Septembrie 27, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Obiectivul final al acestui sistem penitenciar este înfrângerea spiritului prin supunere. Sigur, dacă eşti vinovat, poate că e singura modalitate de control. Dar dacă eşti aici nevinovat? Cum funcţionează sistemul?
Umilinţa şi supunerea zilnică comportamentului şi personalităţii umane la rigorile privării de libertate cu siguranţă te îndreaptă înspre dezintegrarea sufletească şi înspre pervertirea spiritului către rău. Inevitabil te face apt pentru procesul de uniformizare prin dezumanizare, reducerea condiţiei umane la statutul de animal, de existenţă biologică. Cum să-i rezişti? Iar acest proces nu este unul reversibil, odată cu plecarea de aici să-ţi revii. Pentru că trauma este atât de intensă şi devastatoare încât te marchează pe viaţă. Ce conduită trebuie oare să adopţi? Să i te opui sau să te laşi copleşit?