Arhivă pentru Octombrie, 2010

Miercuri, 13 octombrie

Posted in Fără categorie on Octombrie 28, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Deşi de dimineaţă m-am trezit cu o stare generală foarte proastă, acum mi-am mai revenit. Mă simt slăbit, poate şi pentru faptul că de luni seara nu am mai putut să mănânc. Am avut parte de o primire neutră în cameră, am primit un loc decent de dormit. Toată angoasa mea şi toate temerile mele au fost spulberate de tratamentul neutru la care am fost supus aici. Singurul aspect negativ ce mă scârbeşte rămâne totuşi mizeria generalizată de aici.
Mi-e foarte greu să exprim în cuvinte tot ceea ce văd, oricum, în comparaţie, Penitenciarul Tg.Mureş e un hotel de cinci stele. Aici e acea imagine apăsătoare din filmele sovietice, cu un univers în sine, guvernat după legi proprii. Până şi maidanezii, cei atât de prezenţi în peisajul bucureştean, patrulează prin curtea mică şi infectă, din care un canal îşi revarsă dejecţiile generate din încăperea situată la câţiva metri mai încolo, pe post de grup sanitar. Grup sanitar ce conţine toaletă, duşuri şi chiuvete în aceeaşi încăpere minusculă, întunecoasă, fără geamuri, cu un miros pestilenţial şi care deserveşte 50 de oameni. Budele turceşti sunt înfundate de dejecţii, orice contact cu ele poate presupune alunecare şi, mai apoi contaminare.
Despre spaţiile de dormit pot spune că nu au restricţii în ceea ce priveşte fumatul şi consumul de droguri, normele europene privind separarea fumătorilor şi nefumătorilor nu se aplică, iar în ceea ce priveşte condiţiile de cazare ele sunt perfect definite de noţiunea de ţigănie. O ţigănie variată, ca şi membrii comunităţilor ce îşi duc existenţa aici. Păduchi, ploşniţe (am prins deja vreo patru), rufe atârnate, paturi suprapuse şi înghesuite, vacarm, mirosuri, răutate, mizerie sufletească, gri, droguri, violenţă, incultură, manele şi multă, multă disperare şi deznădejde în sufletul meu!

Marţi, 12 octombrie

Posted in Fără categorie on Octombrie 28, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Ca la fiecare incursiune în necunoscut, nu am ştiut la ce să mă aştept astăzi odată cu venirea cursei. Simţămintele care te încearcă sunt copleşitoare, e un amestec de frică şi teroare care se combină. Cred că mă repet, dacă eşti un om rău, un infractor uns cu toate alifiile, probabil că îţi face plăcere. Eu, cetăţeanul normal, am experimentat însă astăzi o gamă variată de sentimente negative. În periprul meu, deşi am încercat din răsputeri să evit contactul cu cât mai multe experienţe din mediul penitenciar, am trecut pragul a şase puşcări.
De fiecare dată, te simţi ca un miel între lupi. Privirile scapără, rânjelile se iţesc, intenţiile se materializează. În fiecare grup, doar doi-trei sunt vocali şi agresivi, restul aşteaptă amubuscada, pregătiţi să sară şi ei. Şi singurul gând care îmi venea în minte era oportunitatea sau mai bine zis analiza între câştigul venirii la Bucureşti pentru contestaţie şi această situaţie îngrozitor de stresantă. Oare merită?
Asta cred că spune ceva despre angoasa situaţională şi intensitatea emoţiei negative pe care o poate percepe un individ pus în situaţia mea. Oricum judeci, la final tot prost iese. Acea stare de anticipare a situaţiei din cameră, de previzionare a comportamentului ce va trebui urmat, de relaţionare socială capabilă să dezamorseze situaţiile escaladante, presupune un consum energetic imens. Nu frica de coerciţie fizică, nu mă pot teme de un alt om, ci paralizia generată de stres, de ameninţarea constantă asupra-ţi, este factorul determinant al acestei paranoia.

Luni, 11 octombrie

Posted in Fără categorie on Octombrie 23, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Azi a fost ziua socotelilor. Mă pregătesc pentru plecarea la Bucureşti, a trebuit să-mi minimizez bagajul, lucrurile excedentare le-am împărţit.
Sunt curios să recitesc în viitor ceea ce am scris azi, imprevizibilitatea viitorului te face să speri. Până la urmă, cel puţin din punct de vedere statistic, probabilitatea de a mi se admite contestaţia în anulare este de 50%, în faza în care îmi e acum. Dumnezeu şi şansa vor decide însă viitorul meu. Nu vreau să exult de optimism, dar nici nu vreau ca pesimismul să pună stăpânire pe mine. Am încredere că judecătorii Înaltei Curţi să-şi demonstreze atributul conţinut chiar de denumirea instanţei şi anume să dovedească o înaltă ţinută morală şi o judecată obiectivă şi imparţială. Totul e în dosar, acolo a fost întotdeauna, interpretarea evenimentelor a fost făcută arbitrar şi subiectiv. Mioara, prietena mea dragă, cu percepţia extrasenzorială a unei femei însărcinate, mi-a spus că ea ştie că finalul anului îl vom sărbători împreună. Mă rog lui Dumnezeu să fie aşa!
Oare ceea ce scriu acum este prea idealist sau este expresia unei speranţe pe care o am de şase ani încoace? Sincer, nu vreau să anticipez nimic din situaţia de după pronunţarea Înaltei Curţi, pozitivă sau negativă, mă gândesc doar la prezent, nu mai am suflet pentru a putea rezista încercărilor vieţii penitenciare. Cum am mai scris, timpul e de partea mea!

Duminică, 10 octombrie

Posted in Fără categorie on Octombrie 23, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Bătrânii mei părinţi au venit la vizită, cât mă bucur să-i văd. Mai ales pe tatăl meu, care a revenit din Franţa. Aş vrea să nu mă mai vadă aşa, să-şi poată trăi liniştiţi bătrâneţile, să se bucure de o viaţă normală, să nu fie şi ei, indirect, condamnaţi la pedeapsa mea. Cât de profund nedreaptă este această societate…! Şi cât de nedrepte pot fi consecinţele aplicării luptei anticorupţie cu orice preţ!

Sâmbătă, 09 octombrie

Posted in Fără categorie on Octombrie 23, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Ultimele zile au fost caracterizate de venirea deplină a toamnei cu unul din atributele ei: frigul. Mi-a intrat în oase, doar sunt la temniţă. Cred că m-am şi răcit, tremur tot timpul.
Mai are sens să spun că gândurile mele zboară către patul meu călduţ, către căldura căminului meu, către un ceai fierbinte cu miere şi lămâie, către o plăcintă cu mere făcută de mama mea…
Poate că săptămâna care vine va aduce schimbări în destinul meu. E prea multă suferinţă în viaţa mea, e cazul ca Dumnezeu să facă ceva! Deşi nu vreau să mă gândesc la asta, termenul e imediat pe mine. Aş vrea doar să mă trezesc la judecarea contestaţiei, să nu mai trec prin toate momentele de lungă aşteptate până atunci. Vor fi iarăşi emoţiile specifice unui termen de judecată, speranţele pe care ni le vom pune toţi, aşteptarea pronunţării hotărârii…

Vineri, 08 octombrie

Posted in Fără categorie on Octombrie 23, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Este foarte greu să explic lumii de ce sunt aici dacă sunt nevinovat. Sincer, mi-e greu până şi mie să-mi explic. Mi-e greu să explic că în acest sistem de justiţie eu a trebuit să-mi demonstrez nevinovăţia şi nu invers. Şi am pierdut, cumva, nu ştiu cum, nu am fost suficient de credibil. Deşi nici măcar nu ştiu în ce constau infracţiuniile de care sunt acuzat. Ştiu însă, că în ochii lor, am fost un funcţionar public care a facilitat rambursări de TVA, aşa zic ei. Deşi referirea nu se face la singurele două controale la care am participat la firma soţiei aşa-zisului meu denunţător.
Sunt curios ce va dispune Înalta Curte în privinţa sintagmei „denunţător”, folosită în toate actele de condamnare a mea. M-am luptat cu un sistem care m-a judecat exclusiv în baza prezumţiei de vinovăţie. Toate pârghiile şi mecanismele de aflare a adevărului şi aplicare a justiţiei au fost adaptate acestui scop unic, de parcă improbabila mea achitare ar fi produs dezechilibre sociale. Am fost somat să-mi produc probe în apărare, iar eu m-am conformat, crezând orbeşte că doar aşa voi scăpa. Ce gravă eroare….
Eu nu trebuia de fapt să fac nimic, ei trebuiau să demonstreze un lucru absurd şi mincinos, să-şi întemeieze teza vinovăţiei mele pe probe şi pe o realitate faptică. Am apreciat greşit şi am creat apărarea pornind de la premisa că eu trebuie să am un rol activ. Dar am greşit…
Orice aş fi făcut, soarta mea a fost decisă în momentul în care am făcut prima zi de puşcărie, în 2004. Atunci am fost ales!
Din această cauză mi-e atât de greu să explic lumii de ce sunt aici, fiind nevinovat. Şi de aceea mi-e atât de greu să-mi explic şi mie situaţia!

Joi, 07 octombrie

Posted in Fără categorie on Octombrie 23, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Apropierea termenului la Înalta Curte îmi creează un sentiment de profundă angoasă, amintirea traumelor pe care le-am experimentat în 2004 devine vie. Îmi aduc aminte de privirile pline de teamă ale lui Eugen şi Radu în timp ce fuseserăm aduşi de pe arestul Poliţiei la Penitenciar, în camerele de aşteptare înainte de încarcerare. Acea încăpere mică, întunecoasă, cu o uşă din lemn zdravăn, ţintuită în metal, acea bancă sinistră în care cei dinaintea noastră îşi scrijeliseră ideile şi numele, acea atmosferă apăsătoare de rău, simţământul acela de neapartenenţă la situaţie, de vis rău care e transpus în realitate. Fiecare dintre noi ne puneam singura întrebare la acel moment: ce făcuserăm ca să ne merităm prezenţa acolo?
Apoi, după controlul efectuat în filtru, la ceasurile nopţii, se făcuse întuneric bine, uşile masive din metal ale curţii interioare s-au deschis şi nouă ne-a fost revelată imaginea sinistră a puşcăriei. Mai apoi, după depunerea noastră în camera de detenţie, primul contact cu restul deţinuţilor.
Acea teamă instinctivă de rău, acea frică de necunoscut, de capacitatea acelor oameni de a-ţi face rău gratuit.
Îmi persistă şi acum în minte imaginea lui Eugen, la cei 50 de ani ai lui, îmbrăcat în acea pijama clasică, cu dungi, cu căciulă în cap, aflat în patul dinaintea mea, total debusolat de prezenţa în acel loc.
Aici, în penitenciar, primul contact e cel determinant, atunci eşti categorisit de către cei aflaţi în cameră şi eşti supus tratamentului de primire. Depinde doar dacă cei găsiţi în cameră dispun de forţa fizică necesară şi de determinarea de a pune în practică ceea ce au în intenţie!