Arhivă pentru octombrie, 2010

Duminică, 03 octombrie

Posted in Fără categorie on octombrie 17, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Pentru prima dată de când sunt încarcerat, nu m-am mai certat cu mama mea. A fost liniştitor. Vizita a fost ca şi ziua aceasta tomnatică, liniştită şi calmă. Să fie oare acalmia de dinaintea furtunii?
Oricum, mă bucur să o pot vedea mai puţin zbuciumată şi suferindă. Nu meritau ei, părinţii mei, soarta asta crudă, nu au crescut un copil criminal. E nedreaptă această viaţă!

Sâmbătă, 02 octombrie

Posted in Fără categorie on octombrie 12, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Una din persoanele din libertate cu care am intrat în contact şi căreia i-am dat adresa blogului, m-a întrebat dacă există vreo legătură între blog şi titlul filmului cu acelaşi nume. Este măgulitoare pentru mine alăturarea, dar din păcate, nu am reuşit să vizionez filmul, ideea titlului a fost a unui bun prieten. Ştiu doar că subiectul atinge problematica mediului penitenciar, mai bine zis violenţa carcerală. Nu ştiu cum este prezentată experienţa, dar eu, aici, zi de zi, îmi produc şi-mi interpretez propriul meu film. Doar eu sunt spectator, simţămintele generate de toată această poveste le experimentez doar eu.
Diferenţa dintre mine şi nu spectator obişnuit e faptul că, la final, luminile din sala de vizionare nu se aprind, iar viaţa nu se reia din punctul temporal de dinainte de începerea reprezentaţiei, la mine existenţa e continuă, nu există pauze publicitare şi nici final de spectacol, iar mizeria şi disperarea îmi sunt impregnate-n trup…

Joi, 30 septembrie

Posted in Fără categorie on octombrie 12, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Succesiunea zilelor e monotonă şi tristă, nu se mai întâmplă nimic. Am uitat complet cine sunt. Aici sunt doar condamnatul ce prestează nişte activităţi (bine cel puţin că nu am fost consemnat în a sta pe cameră, în 2004 am stat 10 luni, fără să ies undeva, într-o singură cameră de 30 m pătraţi alături de alţi 23 deţinuţi) şi care se supune regimului de detenţie.
Viaţa se desfăşoară după un tipic bine determinat, fără nici un fel de presiune pentru a-ţi depăşi condiţia, fără grija a ceea ce mănânici sau a grijei de a-ţi plăti utilităţile şi ratele. Timpul este alterat şi transformat pentru mine doar într-o succesiune de idei concomitent cu metamorfozarea mea într-un scalv, cel puţin în percepţia supraveghetorilor care ne păzesc. Este hilar pentru mine faptul că eu am fost antrenat, cel puţin pe linia pregătirii educaţionale, să devin un expert în aplicarea noţiunilor de marketing, să ies în întâmpinarea nevoilor clientului şi să le implinesc. Aici însă, în detenţie, sunt învăţat exact reversul. Gardienii există doar datorită deţinuţilor, dacă nu ar fi deţinuţi, nu ar fi nici paznici. Sistemul capitalist bazat pe legea cererii şi a ofertei. „Clientul nostru, stăpânul nostru” zice o celebră maximă din domeniu.
Aici însă, dacă procedăm la substituirea deţinutului cu clientul, observ că relaţia de cauzalitate nu funcţionează. Respectul din partea cadrelor pentru deţinuţi este doar unul formal, instituţional, sunt foarte puţini gardienii cărora le pasă. Raporturile umane sunt guvernate de o autosuficienţă, de o superioritate netă a supraveghetorilor faţă de supravegheaţi, indiferent de calitatea umană a membrilor celor două categorii.

Miercuri, 29 septembrie

Posted in Fără categorie on octombrie 12, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Tot citind şi recitind hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, îmi dau seama cât de departe mă situez faţă de exigenţele lor în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii mele. Handicapul meu profesional, acela de a fi economist şi nu jurist, mă face incapabil să înţeleg sistemul şi procedurile de urmat în vederea maximizării şanselor de reuşită. Oare de ce e nevoie pentru ca cineva să vadă nedreptatea care mi s-a făcut?
În plus, durata procedurilor cu siguranţă va depăşi momentul liberării mele condiţionate, aşa că ar fi tardiv. Mi-e tare greu să-mi tot justific eşecurile continue legate de acest proces, nimic din tot ceea ce am făcut în apărarea mea nu a fost bine.
Să fie oare valid sfatul lui Ghere de la începutul încarcerării, acela de a-mi accepta detenţia şi de a nu mai cheltui timp şi resurse pentru a ieşi de aici? Pentru societate sunt şi voi rămâne un criminal, un om de nimic, nevrednic de îndurare, familia mi-e distrusă, iar eu, ca cetăţean liber, sunt lipsit de viitor. Pentru ei, am fost ales exemplul moralizator al unei lupte anticorupţie, lipsită de eficienţă până în prezent, dar care are alocate resurse extraordinare.
Acestui sistem diabolic, eu, un simplu cetăţean, am fost oferit drept ofrandă. Cum e posibil să te împotriveşti unui mecanism ce conţine mii de poliţişti, procurori şi judecători, a căror unic scop e acela de a condamna? Cum să li te opui? Însăşi simpla mea susţinere a nevinovăţiei a declanşat represiunea lor virulentă, nu am avut nici măcar dreptul de a mă apăra, sau mai bine zis, rezistenţa mea i-a îndârjit în tenacitatea lor în a demonstra veridicitatea adevărului lor.

Marţi, 28 septembrie

Posted in Fără categorie on octombrie 11, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Gândidu-mă la prezent şi mai ales la trecut, observ că problemele mele au generat celor care m-au cunoscut o reacţie de delimitare, de punere la adăpost de răul meu, ca nu cumva acesta să fie transimisibil, ca o cimă. Simpla atingere a mea să contamineze. M-am lovit de acest fenomen chiar şi din partea unora dintre membrii propriei mele familii. Egoismul individual a primat, teama de a nu fi implicat într-o luptă inechitabilă s-a făcut simţită. Toată lumea care a intrat în contact cu cazul meu s-a bucurat, chiar dacă numai la nivel subconştient, de faptul că doar eu sunt afectat. Că ei au scăpat…
Analizând acestea, nu pot să nu am o reacţie de descumpănire, tot ceea ce crezusem a devenit neconform cu realitatea prezentă a zilelor noastre. Experienţele trăite până acum m-au făcut incredibil de neîncrezător în bunătatea nativă a omului, predispoziţia naturală a omului înspre a face rău, nicidecum de a-şi ajuta seamănul aflat în necaz.
Este mult mai uşor să dai sfaturi sau să-ţi manifeşti verbal compasinunea decât să contribui în mod real la îndepărtarea unei injustiţii sau să ajuţi în mod concret pe cineva aflat la ananghie. Dar probabil asta e viaţa…
Erorile judiciare au existat şi vor exista întotdeauna, oamenii condamnaţi pe nedrept au existat dintotdeauna în istoria umanităţii. Este doar o problemă de percepţie, de unghi de vedere, atâta vreme cât o judecată subiectivă şi părtimitoare îşi manifestă puterea, capete vor cădea. Eu am fost odată un inspector onest şi un cetăţean demn. Nişte magistraţi m-au transformat însă într-un nimic, într-un rebut aflat în coşul de gunoi al societăţii. Definitiv şi irevocabil!

Luni, 27 septembrie

Posted in Fără categorie on octombrie 11, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Sâmbătă a fost la mine actualul meu avocat. Felul în care vorbea despre caz şi detaşarea faţă de problemele privării de libertate pe nedrept mi-au arătat încă o dată că nu sunt decât un caz statistic, nu un om. Adică vom face şi vom drege, odată şi odată tot vei fi pus în libertate. Pentru el şi restul lumii nu există presiunea zilnică chinuitoare a detenţiei, există doar soluţii juridice şi termene. Pentru ei doi ani înseamnă mâine, pentru mine mâine înseamnă o aşteptare îndelungată. Şi am obosit. Nu fizic, aici stau toată ziua şi nu fac nimic, ci psihic. Toate speranţele pe care mi le-am făcut şi care s-au dovedit deşarte, s-au întors împotriva mea. Am obosit să mai spun că locul meu nu e aici, am obosit să-mi demonstrez inocenţa. Întotdeauna crezusem că între acţiunile şi repercursiunile din cursul vieţii este o legătură de cauzalitate, dacă faci ceva bun, ai parte de ceva bun, dacă faci rău, ai parte de rău. Nu ştiu ce am făcut pentru a-mi justifica prezenţa aici. Oricum, norocul şi şansa au fost determinante în a genera evenimentele care m-au adus aici, nu pot cuantifica în ce măsură capacitatea mea de a relaţiona şi de a înţelege mediul a influenţat actuala stare de fapt.
Generaţia mea, la vârsta asta, e compusă, în marea lor majoritate din indivizi realizaţi profesional, cu familii, cu copii, cu un trai normal. E dureros pentru mine să accept faptul că ultimii şase ani din viaţa mea plus încă trei vor fi legaţi de acest proces absurd, că soarta mea, în lipsa ajutorului divin şi a şansei s-a transformat în acest iad. Viaţa mea a fost sacrificată pentru nevoia acestei societăţi de a genera cazuri rezolvate de corupţie!

Duminică, 26 septembrie

Posted in Fără categorie on octombrie 4, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Am primit o scrisoare de la un bun prieten în care acesta mă sfătuia să lupt în continuare şi să ţin capul sus. Nu ştiu dacă mai găsesc energii interioare pentru a face asta. Nu mai am putere. Nu mai am puterea să lupt, am obosit. Am obosit să-mi mai susţin nevinovăţia şi aşa nimeni nu mă ascultă. Iadul prezent e viaţa mea şi nimic nu va putea schimba asta. Doar poate trecerea timpului, dar deja am pierdut aproape tot!

Sâmbătă, 25 septembrie

Posted in Fără categorie on octombrie 4, 2010 by eucandvreausafluierfluier

Toată lumea este mulţumită de situaţia mea actuală. În accepţiunea lor, eu am o detenţie plăcută, magistraţii care m-au adus aici cu conştiinţa împăcată, cu satisfacţia profesională a lucrului bine făcut, angajaţii penitenciarului iau şi ei o pâine de pe urma mea, cetăţenii acestei ţări sunt liniştiţi pentru că elementele criminale ca mine sunt băgate după gratii şi astfel climatul de siguranţă socială este menţinut. Ce nu e bine în imaginea asta idilică? Că toată această situaţie de bine este generată de condamnarea nedreaptă a unui om cinstit, dar care a avut nenorocul să întâlnească oameni nepotriviţi la timpul nepotrivit. Realitatea juridică prezentă este clădită pe minciună, pe necesitatea sistemului de a funcţiona, indiferent de adevăr. Realitatea evidentă a ilegalităţii şi a inutilităţii supunerii mele la o pedeapsă privativă de libertate a fost înlocuită de elemente subiective, ce ţin mai mult de voinţa politică şi de voinţa de răzbunare a unor judecători.