Marţi, 26 octombrie

De dimineaţă a fost încă o „piaţă”. Ca de obicei, umilirea prin etalarea tuturor bunurilor personale. S-a găsit şi un telefon, probabil motiv de bucurie pentru cadre. În mod ciudat, niciuna din cantităţile impresionante din drogurile omniprezente în cameră, nu a fost găsită.
Apoi, ziua a continuat implacabil aşteptând să fiu dus la comisia de individualizare a pedepselor, aşa cum fusesem anunţat la apelul de dimineaţă. Bineînţeles, în manira tipică bucureşteană de rezolvare a unei probleme, până la finalul zilei comisia nu s-a mai ţinut. Dar am aşteptat asta o zi întreagă, ceea ce e foarte frustrant. E drept, aici trăiesc doar cu gândul că mai trece o zi, aşa că încă o zi bifată ar trebui să fie motiv de bucurie.
În fiecare săptămână sunt două curse înspre Mureş, lunea şi joia. Toată existenţa mea aici se circumscrie acestor zile, aştept în fiecare seară de dinaintea acestor date să-mi fac bagajul pentru a mă reîntoarce pe cursă. Apoi, dacă nu sunt anunţat, îmi impun o altă dată de plecare, cu aşteptarea inerentă. E un mod de existenţă nedemn, trebuie să-mi doresc mai mult de la viaţă.
Niciodată nu mi-a plăcut capitala şi nici viaţa din ea. Acum, alături de scursurile acestei societăţi, viaţa în marele oraş e terifiantă. Mizeria asta generalizată şi lipsa totală de organizare şi disciplină mă duce cu gândul la organizarea tipică a unei şatre, ţiganii sunt aici resursa cea mai răspândită.
De fapt, pe tot parcursul detenţiei, m-am simţit minoritar. Deşi băieţii care m-au primit aici au fost extrem de generoşi şi de ajutor, totuşi primirea caldă nu poate compensa mizeria instituţionalizată de aici. În plus de toate astea, mă simt incredibil de dezamăgit, acum este cert că nu mai am de făcut altceva decât să-mi accept detenţia.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Marţi, 26 octombrie”

  1. salut ….ne cunoastem de foarte multi ani si incerc sa inteleg prin ce treci tu acum…..imi vine in minte o poznae ce ai facut-o in timpul liceului cand ti-ai fracturat piciorul si ca o buna colega am venit la tine sa vad ce faci si cum te simti.Nu am fost singura ci cu o buna prietena si colega de clasa……cand am intrat la tine in camera ai inceput sa vorbesti prostii si avioane sa ne faci sa credem ca ai luat-o razna dupa cazatura care ti-a afectat si creierul nu numai piciorul!!!:))))
    normal ca mama ta ne-a zis sa nu credem…tot ce spui…. ca nu esti chiar asa de ,,afectat” precum vrei tu sa ne faci sa credem dar …….ai fost un bun actor!
    a doua zi ai ras si tu si restul clasei de ,,credibilitatea” noastra cand am inceput sa le povestim prin ce ai trecut tu dupa accident
    acum stau si ma gandesc si iti zic ,,A” hai ca mai pacalit si de data asta ….spune-mi ca totul a fost doar o gluma si tot prin ce treci tu acum nu e adevarat!!!!!!!!!!!
    tragic….sunt tare intristata si suparata
    nu pot sa cred ce se intampla acolo…cu tine
    fii tare si sper ca dumnezeu sa te ajute si sa fii liber din nou

  2. poti sa imi scrii cand ai timp

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: