Sâmbătă, 30 octombrie

După o pauză de aproape trei săptămâni, i-am regăsit în sfârşit, pe ai mei la vizită. Bătrâni şi neputincioşi. Ei îşi pun toată speranţa în mine, fără să ştie cât de slab sunt. Când le văd neputinţa, ceva se rupe în mine. Aş fi vrut să aibă parte de bătrâneţi liniştite şi tihnă. Însă când îi văd aşa, ştiu că aceşti judecători nemernici i-au condamnat şi pe ei, iar lucrul ăsta mă înnebuneşte. Fără milă şi fără posibilitate de apel. Doi bătrâni, probabil ca şi părinţii multora dintre aceşti judecători. Dar cine sunt eu să-i judec pe ei, cei care m-au judecat pe mine? Cine poate, în acest sistem, să-i judece pe ei şi pe faptele lor? Un Dumnezeu inexistent? Un C.S.M. compus tot din ei? Nenorociţii care contribuie la bugetul de stat şi mai apoi la salariile lor cu cinci zerouri? Sau poate politicienii veşnic dispuşi să împartă puterea prin intermediul judecătorilor, nenorocind oamenii după bunul plac?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: