Miercuri, 3 noiembrie

De când am venit de la Bucureşti, am acest gând şi anume faptul că viaţa mea este atât de lipsită de noroc. Totul mi-a fost potrivnic. Mama mea s-a străduit imens să poată duce la capăt sarcina, avea R.H. pozitiv, astfel că eu m-am născut prematur. Dar parcă Dumnezeu s-a încăpăţânat în a mă ţine-n viaţă doar pentru a se delecta cu suferinţa vieţii mele prezente, uitându-se la mine cum mă zvârcolesc de durere.
În toate momentele în care viaţa mea a fost în cumpănă, divinitatea m-a îndreptat spre drumul cel nefast, spre suferinţă. Ajutorul de la Dumnezeu sau şansa m-au ocolit cu îndărătnicie în ultimii şase ani, deşi nici măcar nu-mi pot închipui păcatele de care sunt vinovat. Pentru mine, parcă toată cantitatea de noroc ce mi-a fost hărăzită a fost epuizată la împlinirea vârstei de 27 de ani. Ce e dureros pentru mine e faptul că lipsa acestui noroc a avut un impact devastator asupra vieţii mele, deşi dreptatea a fost tot timpul de partea mea. Nu am avut nevoie de un noroc parşiv pentru a scăpa de nişte acuzaţii ireale, ci pur şi simplu aveam nevoie de norocul de a găsi nişte oameni drepţi şi neiubitori de minciună. De norocul unei societăţi în care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti individuale să nu fie călcate în picioare de necesitatea superioară a luptei anticorupţie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: