Sâmbătă, 13 noiembrie

E greu să fi singurul de felul tău între cei cu care-ţi împarţi viaţa. Asta a fost reflecţia care a pus stăpânire pe gândurile mele astăzi. Să fi obligat să convieţuieşti cu oameni care-ţi repugnă pentru faptele lor, şi, mai ales, pentru caracterele lor. E drept, nu toţi sunt aşa, dar mare lor majoritate sunt oameni pe care altfel i-ai evita.
Aşa că, de multe ori, răbdarea e aici o virtute capitală, trebuie să admiţi şi să accepţi umilinţe greu de imaginat. Şi asta doar pentru că nişte judecători au văzut în spatele cuvintelor unui nemernic, infracţiuni imputabile mie. Dar aceste decizii nu au avut în spate adevărul, ci doar necesitatea sistemului de a genera cazuri de corupţie. Şi în această confruntare inegală, e hilar pentru mine să mă gândesc la diferenţa de resurse puse în joc de statul român în lupta cu un singur cetăţean şi, mai ales, la faptul că şansele mele au fost inexistente de la început.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: