Joi, 18 noiembrie

În jargonul specific, „hoţ” inseamnă orice deţinut, „miliţian” orice gardian, „băieţaş” înseamnă o persoană importantă, cu rang superior în ierarhia penitenciară, „nepot” o persoană inferioară, iar „şmecherie” înseamnă capacitatea de a-i manipula pe cei cu care intri în contact în scopul de a-ţi atinge obiectivele. Cu astfel de noţiuni mă confrunt zilnic. De exemplu, pentru că ieri nu am fost scos la comisia de munci, am fost „fraier”. Dacă eram „şmecher”, cineva m-ar fi ascultat.
Pentru că, până la urmă, aici, trebuie să te supui la două sisteme diferite, unul al „miliţienilor” şi unul al „hoţilor”.
În sistemul formal, cel al autorităţilor, nu pot pretinde decât ceea ce mi se dă, nu am posibilitatea de a contesta deciziile sau de a le influenţa. Bineînţeles, legal s-ar putea, prin darea în judecată a vinovatului, dar asta nu ar declanşa decât un răspuns represiv pe măsură. Adio permisii, vizite, includerea în diverse programe educative sau alte favoruri ce se dau în mod obijnuit, plus luarea unor măsuri disciplinare împotriva ta. Aşa că nicio nu mă pot gândi la această variantă, abuzul de putere din partea unei categorii sociale investită cu autoritate împotriva unei categorii defavorizate de societate este o componentă esenţială a mecanismului de funcţionare al acestui sistem.
În sistemul „informal, cel al „hoţilor”, totul ţine de „şmecherie”. Adică pe capacitatea ta de a-i teroriza, de a face rău, de a-i bate pe ceilalţi, de a-i prosti (a prosti- a înşela). În acest sistem trebuie să fi nemilos şi crud, cu o capacitate emoţională ce nu cunoaşte omenia, mila sau empatia, să fi versatil şi foarte adaptabil realităţii penitenciare, mai ales în ceea ce priveşte constituirea de alianţe sau asocieri cu alţi indivizi. Din păcate, în acest sistem, eu sunt complet inadaptat!