Luni, 22 noiembrie

Azi am aflat că posibilitatea de a lucra în libertate mi-a fost respinsă. Sunt devastat, de câtă nenorocire pot avea parte? Anul acesta a fost un an foarte greu pentru mine, societatea aceasta m-a împins într-o cumpănă a vieţii în care una din alternative este o fundătură fără de ieşire. Nu ştiu dacă asta s-a întâmplat în mod planificat sau nu, dacă cineva chiar a urmărit lichidarea mea fizică prin împingerea mea înspre sinucidere. Oricum, acelaşi tip de tratament a devenit evident la fiecare discutare a soartei mele de către decidenţii mei. Pentru această posibilitate legală şi perfect întemeiată, de altfel, am aşteptat aceste opt luni, în iadul acesta mai exista această rază de speranţă. Acum mi s-a respins. Cu ce am greşit faţă de această societate încât să beneficiez de tratamentul la care sunt supus? Câtă răutate şi umilinţă mai sunt capabil să suport? Aici există o regulă nescrisă şi anume că dacă vrei să pedepseşti pe cineva, nu o faci printr-un abuz. O faci prin aplicarea ad-literam şi draconică a regulamentelor proprii, întrucât drepturile şi libertăţile cetăţeneşti universal valabile mie, ca deţinut, nu mi se aplică. Acum însă sunt atât de tracasat şi de epuizat psihic încât nu mai pot înţelege de ce mi se întâmplă asta. E prea mult. Nu mai vreau să suport toate mizeriile astea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: