Marţi, 23 noiembrie

Încă o dată mi s-a demonstrat, ca în fiecare zi, că nu deţin aptitudinile necesare pentru a reuşi în acest mediu, aşa-zisa „şmecherie”. Fie că vorbesc cu un gardian sau cu un alt deţinut, eu nu am acel lucru pe care toţi îl apreciază aici. Nu sunt duplicitar şi nici nu pot să mă prefac sau să mă linguşesc până obţin ceea ce-mi doresc. Nu ştiu să fac lucrurile decât la modul transparent şi vizibil, dacă cineva mă desconsideră şi mă umileşte nu pot decât să-i răspund cu aceeaşi monedă. Dacă cuiva simt că-i sunt antipatic, cu siguranţă nu voi încerca să mă apropii de acea persoană. Dacă cineva este nemulţumit de felul în care-mi fac treaba, cu siguranţă voi încerca să nu mai depind de acel om. Dacă cineva mă tratează cu neîncredere, cu siguranţă va primi acelaşi lucru din partea mea. Nu pot să fiu fals şi interesat doar pentru a-mi atinge obiectivele. Dar eu aşa am fost crescut, nu pot fi altfel. Nu mi-am delaţionat colegii când mi s-a propus colaborarea în schimbul libertăţii pentru simplul fapt că nu m-aş fi putut vedea în oglindă a doua zi, deşi acum cred că un pic de teatru, atunci, nu m-ar fi adus unde sunt acum. Dar lucrurile care mi-au fost inoculate mie drept valori, aici au parte de o altă apreciere, sunt considerat drept un tip care nu ştie să se descurce. Şi-mi este foarte greu, pentru că locul meu nu este aici. Nu sunt corupt. Dar cui să îi mai spun asta, dacă toată lumea crede că ceva tot trebuie să fi făcut eu ca să fiu găsit vinovat şi condamnat la închisoare!

Anunțuri

2 răspunsuri to “Marţi, 23 noiembrie”

  1. de ce nu mai scrii?

  2. ofloarealbastra Says:

    Unde esti acum? Sa stii ca eu i-am cunoscut pe Robert si Andrea Codo. Din pacate, am pus o casa in vanzare, iar ei au venit la mine si la mama mea. Pareau foarte indragostiti si fericiti pe atunci, au fost corecti cu noi, iar noi…niste fraiere, care le-am vandut o casa frumoasa sub pretul pietei, casa de care aflu din alte parti ca si-au cam batut joc. Daca as fi stiut pe mana cui a incaput munca bunicului si a tatalui meu, nu o vindeam pe aur, dar asa…Bine zicea bunicul:”Totodeauna banii strangatorului se duc in mana risipitorului. Sper in dreptatea cea de sus, ca in justitia noastra…foaie verde!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: