Încălcări

1. Am fost condamnat pe nedrept şi fiind nevinovat pentru comiterea infracţiunilor reţinute deşi niciodată pe parcursul judecăţii nu mi s-a prezentat o învinuire clară, nici sub aspectul stării de fapt, nici în privinţa încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina mea. Viciile de care suferă rechizitoriul au pus în imposibilitate judecătorul fondului să-mi aducă la cunoştinţă, înainte de audiere, în mod precis şi complet faptele de care am fost acuzat, încălcându-mi-se dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Am fost condamnat fără ca să ştiu exact ce am făcut, instanţa trebuia să indice cu exactitate care foloase au fost pretinse/acceptate pentru a se consuma fapta de luare de mită şi care au fost cele aferente faptei de trafic de influenţă. Mai mult, având în vedere că fiecare din cele 2 infracţiuni sunt în formă continuată, ceea ce mi s-a reţinut ca şi circumstanţă agravantă, instanţa trebuia să indice elementele sus menţionate în raport cu fiecare act material în parte.
2. În cazul procesului penal tipic este aplicabilă instituţia sesizărilor organelor de urmărire penală, condiţie sine qua non prevăzută de lege ca act iniţial al declanşării procesului penal. Actul de sesizare pentru declanşarea mecanismului procesual constă în plângere, denunţ sau sesizare din oficiu (art. 221 şi următoarele, C pp.)
În mod surprinzător, în speţă, un astfel de act de sesizare expres prevăzut şi reglementat în amănunt de lege nu există, organele de urmărire penală au procedat direct la începerea urmăririi penale împotriva mea, iar ulterior la punerea în mişcare a acţiunii penale, arestarea şi trimiterea mea în judecată.
Concluzia este firească: procesului penal care a antrenat răspunderea mea penală îi lipseşte veriga de început, fără de care lanţul procesual nu poate subzista şi anume sesizarea legală a organelor de urmărire penală.
3. În data de 27 iulie 2004, pentru a statua o altă stare de fapt în vederea îndeplinirii procedurilor pentru reţinerea şi mai apoi arestarea mea, procurorul şef al D.N.A. Sandu Marin a întocmit în fals procesul verbal datat 26.07.2004. După cum se poate vedea chiar din conţinutul acestui proces verbal, penultimul aliniat, acesta nu avea cum să ştie în data de 26.07.2004, ora 19.10 că în data de 27.07.2004, ora 12.00 am luat legătura telefonic cu avocatul Badiu (conţinutul celui de-al doilea proces verbal, cel din 27.07.2004 cu privire la discuţia telefonică cu Badiu). De altfel, faptul că acest proces datat 26.07.2004 a fost întocmit în data de 27.07.2004 este confirmat şi de identitatea perfectă a penultimului aliniat din ambele procese verbale, cel din 26.07.2004, ora 19.10 şi cel din 27.07.2004, ora 13.05. Sandu Marin a întocmit în fals procesul verbal din 26.07.2004 pentru a putea justifica faptul că mi s-a adus la cunoştinţă în dată de 26.07.2004 începerea urmăririi penale împotriva mea şi nu în 27.07.2004, când am fost reţinut. Precizez că eu nu am fost încunoştinţat decât în 27.07.2004 de săvârşirea unor fapte penale. Mai multe informaţii veţi găsi în plângerea penală datată 28.08.2005 împotriva lui Sandu Marin, Curcă Elena şi Postolache Remus.
4. În aceeaşi zi, 27.07.2004, procurorul şef D.N.A. Sandu Marin, mi-a refuzat dreptul la un apărător ales, delegându-mi abuziv un avocat din oficiu. Informaţii suplimentare găsiţi în plângerea susnumită.
5. În data de 21 octombrie 2004, procurorul şef Sandu Marin a solicitat telefonic directorului Penitenciarului Tg-Mureş, Szollosi Geza mutarea mea din camera de arestaţi preventiv (cam. 19) într-o cameră cu deţinuţi condamnaţi ( cam. 43): Stoica Lucian zis Biga, Sasko şi alţii ale căror nume şi porecle nu mi le amintesc. Mutarea respectivă s-a făcut după audierea mea la PNA unde am fost ameninţat ca să dezvălui numele rudelor mele care activau în justiţie. În urma refuzului meu, Sandu Marin m-a avertizat că „îmi va arăta el mie cine e el” şi că ”îi voi ştii de frică”. Astfel, după revenirea la Penitenciar de la sediul PNA, am fost mutat în camera susnumită unde, drept măsură de coerciţie impusă de directorul unităţii penitenciare, am fost bătut şi deposedat de toate bunurile şi obligat să dorm în pat alături de alt deţinut. Menţionez că prevederile legale reglementau expres separarea deţinuţilor arestaţi preventiv de cei condamnaţi. În ziua următoare, în urma presiunilor făcute de familie pentru aflarea adevărului întrucât îmi văzuseră faţa tumefiată, directorul a dispus transformarea camerei 43 în cameră de arestaţi preventivi, mutând toţi condamnaţii şi aducând arestaţi preventivi, eu rămânând în cameră.
6. În data de 18 august, ora 13.00, după plecarea avocatului ales Adria Mureşan, subcomisarul P.N.A. Postolache Remus a dispus efectuarea abuzivă a unei confruntări cu Codo Şandor Robert, fără avocat, în scopul intimidării şi supunerii la presiuni psihice. Poziţia scms. Postolache Remus a fost una deosebit de agresivă şi injurioasă, făcând referire la membrii familiei mele în sensul punerii acestora sub inculpare pentru nişte acuzaţii închipuite, dacă nu dau declaraţii în respectiva confruntare, deşi dreptul meu constituţional prevedea asistarea de către un apărător. Se poate vedea că în ziua următoare, această confruntare s-a reluat, de data aceasta cu apărător, însă conţinutul ei este identic cu cel din 18.08.2004.
7. În faza de urmărire penală, timp în care m-am aflat la dispoziţia procurorului pe arestul Poliţiei, aproximativ 6 săptămâni, procurorul şef al D.N.A. Mureş, Sandu Marin mi-a refuzat constant dreptul la vizită din patrtea familiei, fiind ţinut într-o izolare totală faţă de realitate. Menţionez că nu am avut dreptul la acces la informaţii (TV şi presă), ba mai mult nici măcar posibilitatea de a scrie. Prin izolarea şi faţă de familie, singurele informaţii primite erau cele furnizate de D.N.A.
8. În data de 11.04.2004, cu ocazia judecării recursului la prelungirea măsurii arestului, înainte de a începe dezbaterile, am solicitat gardienilor Buda Eugen şi Salcău Daniel, acordul de a înmâna apărătorului ales un memoriu în vederea studierii oportunităţii prezentării acestuia instanţei. Acest memoriu cu data de 10.04.2005 a fost înmânat judecătorilor Curţii de Apel şi a fost depus la dosarul cauzei. Procurorul de ţedinţă Curcă Elena a considerat însă comunicarea mea cu apărătorul ales drept un contact neautorizat cu exteriorul şi a dispus sancţionarea administrativă a agenţilor susmenţionaţi, ceea ce pe viitor a generat un tratament „preferenţial” din partea celorlalţi gardieni. Consider că prin atitudinea procurorului Curcă Elena mi s-a încălcat grav dreptul fundamental la apărare şi susnumita a dat dovadă de rea credinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
9. Judecătoarea Floarea Grosu, cea care a pronunţat în apel condamnarea mea la 5 ani şi 6 luni, a judecat cinci din cele şapte menţineri ale arestului preventiv. Antepronunţarea dânsei în ceea ce priveşte vinovaţia mea este demonstrată printr-o adresă înaintată Penitenciarului încă din luna septembrie 2004, adresă pe care o anexez. De altfel poziţia dânsei în ceea ce mă priveşte a fost interesată şi deci subiectivă, dorinţa ei de răzbunare transformându-se într-o hotărâre penală de condamnare, deşi eram nevinovat. Această dorinţă de răzunare a dânsei pe mine este cauzată de legătura mea de rudenie cu d-na Şuteu Dana, directoarea economică a Curţii de Apel Mureş, care-mi este vară primară (rudă de gradul III). Menţionez că deşi am solicitat strămutarea acestui proces pentru motivele sus menţionate, aceasta mi-a fost refuzată. Pe de altă parte, este de notorietate publică locală faptul că Floarea Grosu a fost aleasă şi menţinută în funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Târgu Mureş cu sprijinul făţiş al procurorului D.N.A., Sandu Marin.
10. Prin încheierea penală a Tribunalului Mureş nr.2xx/28.07.2004 se dispune arestarea mea preventivă în baza art.148, lit.h) din Cpp de la această data, respectiv pentru că „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede … pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”. Prin dispozitivul hotărârii însă se recunoaşte că nu există nici o probă „practic, nici o probă nu a fost administrată procedural”, însă pentru buna desfăşurare a procesului penal se dispune arestarea mea. Astfel sunt arestat deşi nu există nici o probă care să motiveze arestarea mea, ceea ce e ilegal.
11. Timp de 8 luni, din decembrie 2004 până la 01.07.2005, Tribunalul Mureş m-a pus în libertate la fiecare judecare a relungirii mandatului de arestare, lunar, însă Curtea de Apel Târgu Mureş, urmând indicaţiile preşedintele Curţii, Floarea Grosu (de fapt ea a soluţionat 5 din cele 7 casări şi menţineri ale arestului) a infirmat soluţia instanţei de fond, Tribunalul, casând hotărârea şi dispunând menţinerea arestului preventiv, fără nici un motiv juridic altul decât obedienţa faţă de P.N.A. Mureş, acesta forţând astfel o viitoare condamnare şi prin menţinerea atât de îndelungată în stare de arest preventiv.
12. Decizia penală nr.20/x este nelegală şi netemeinică întrucât a fost exprimarea de voinţă a unui singur judecător, respectiv Floarea Grosu. Astfel, instanţa de apel a amânat pronunţarea de la data de 16.01.2009, când s-au susţinut motivele de apel, la data de 28.01.2009. La acest termen, instanţa de apel a amânat din nou pronunţarea în cauză pentru data de 10.02.2009, deşi completul de judecată nu a fost corect constituit, în sensul că la pronunţarea acestei încheieri a participat un singur judecător. Mai mult, la termenul din 28.01.2009 am fost prezent la sediul Curţii de Apel Tg.Mureş, începând cu ora 08.00 şi am aşteptat pe hol strigarea cauzei. În jurul orei 09,30, am solicitat relaţii de la arhiva instanţei în legătură cu pronunţarea hotărârii şi mi s-a indicat să iau legătura cu d-na grefier Ramona Iacob, ceea ce am şi făcut. Aceasta mi-a comunicat că nu s-a făcut încă pronunţarea şi să aştept câteva momente pentru a solicita lămuriri completului de judecată. După cca. 10 minute d-na grefier a revenit pe hol şi mi-a comunicat că s-a amânat pronunţarea pe data de 10.02.2009, întrucât d-nul judecător Gârbuleţ Ioan se află în concediu. Deci, în mod cert, nu s-a ţinut şedinţa publică în data de 28.01.2009 şi nici nu a fost prezent acolo procurorul de şedinţă, Dull Zoltan.
13. În ceea ce priveşte afectarea imaginii în încălcarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, invoc faptul că în data de 27.07.2004, ora 14,oo, odată cu predarea mea către scms.Postolache Remus ofiţer judiciar în cadrul P.N.A. Mureş, ofiţerilor de la Arestul Poliţiei Târgu-Mureş, cu cătuşe la mâini, P.N.A. Mureş a convocat o conferinţă ad-hoc de presă la sediul P.N.A. şi a permis filmarea mea şi prezentarea mea ca fiind vinovat de corupţie. Astfel, am fost prezentat pe toate canalele TV naţionale, precum şi în presa scrisă naţională şi locală, drept vinovat de corupţie, înainte de pronunţarea în acest sens a vinovăţiei mele de către o instanţă.
14. În fapt, la data de 29.03.2010, recursul meu formulat la Înalta Curte în dosarul 7xx/43/2009 a fost respins. Ca atare, deşi sunt nevinovat, am rămas în executarea unei pedepse private de libertate. Avocatul meu Dl. Ghere Vasile, a luat legătura cu şeful compartimentului specializat cu punerea sentinţelor penale din cadrul I.P.J.Mureş, dl.Damaschin, în vederea prezentării mele de bună voie pentru încarcerare, în data de 01.04.2010. Găsind întelegere în sensul că era Săptămâna Patimilor, iar procedural încarcerarea se putea produce în prima zi lucrătoare de după Sfintele Paşti, mi s-a oferit astfel posibilitatea de a-mi petrece Paştile alături de familie, un lucru cât se poate de creştinesc şi uman. Din păcate, în data de 02.04.2010, în Vinerea Mare, procurorul şef al D.N.A. Mureş, Curcă Elena, a dat dispoziţie şefului compartimentului susmenţionat, telefonic, să pună în executare acel mandat, deşi nu avea nici o competenţă în acest sens. Această atitudine maliţioasă şi răuvoitoare o pun pe seama dorinţei de răzbunare a procurorului şef D.N.A. Mureş la adresa mea, întrucât în anul 2006, urmare a unei alte plângeri disciplinare îndreptate împotriva susnumitei, a fost supusă unei alte cercetări disciplinare a C.S.M. Consider că pe lângă calităţile profesionale, un procuror ar trebui să aibă o înaltă ţinută morală şi mai ales credinţă în Dumnezeu în condiţiile în care are putere de decizie asupra cursului vieţii semenilor ei, iar ranchiuna şi răzbunarea să nu împieteze soluţiile juridice pe care le pronunţă.
15.În ceea ce priveşte prezumţia de nevinovăţie, în baza căreia se presupune că am fost judecat, aşa cum prevede sistemul juridic românesc, se poate constata foarte uşor în tot acest proces, inexistenţa ei. Efortul meu de a combate această teză e unul foarte uşor, fructific cu mare uşurinţă demonstraţiile lor. Astfel, de la începutul acestui proces am fost acuzat că induc organele de anchetă în eroare prin necooperarea mea, acest aspect fiindu-mi chiar reţinut ca şi circumstanţă agravantă. Atât în decizia penală 2x/x/10.02.2009 (pentru că până în acest moment deşi au trecut mai bine de 4 luni de la pronunţarea sentinţei definitive din 26.03.2010 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), cât şi sentinţa penală nr.3xx/13.11.2007 a Tribunalului Mureş şi rechizitoriul P.N.A. Mureş din 21.09.2004 este prezentă următoarea formulare: „Împrejurările în care au fost comise faptele, modul în care a acţionat inculpatul B, dar şi poziţia nesinceră a acestuia în cursul urmăririi penale, nu a permis organelor de anchetă să distingă valoric între obiectul infracţiunii de luare de mită şi a celei de trafic de inflenţă”. În aceste condiţii, făcând abstracţie de faptul că se confirmă incapacitatea lor în a-mi stabili o culpă clară, mă întreb cum îmi pot susţine nevinovăţia atâta vreme cât ei ştiu că mint, că am comis fapta şi nu pot tăgădui o vinovăţie atât de evidentă. Adică, dacă susţin că sunt nevinovat, mint. Toate instanţele de judecată m-au judecat ştiind că sunt vinovat deja.