Motive de recurs

MOTIVE DE RECURS

Prin care solicit admiterea recursului şi:

I. In principal, în temeiul art. 380 C.pr.pen., desfiinţarea hotărârii atacate şi restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, respectiv a rechizitoriului;
II. In subsidiar, în temeiul art. 379 pct.2 lit.b C.pr.pen., desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond;
III. Tot în subsidiar, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a C.pr.pen., desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să dispuneţi achitarea subsemnatului pentru faptele care au făcut obiectul judecăţii, în temeiul art. art. 10 alin.1 lit. a C.pr.pen.- faptele nu există;
IV. Tot în subsidiar, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a C.pr.pen., desfiinţarea hotărârii atacate şi reindividualizarea pedepsei, în sensul micşorării cuantumului acesteia şi aplicării dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

MOTIVE

I. In principal, se impune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, deoarece în cuprinsul rechizitoriului, nu se individualizează în mod clar fiecare act material în parte, cu referire la modalitatea şi timpul de comitere.
Întrucât rechizitoriul reprezintă actul de sesizare al instanţei, limitându-se la o faptă şi persoană determinată, instanţa este obligată înainte de a proceda la începerea cercetării judecătoreşti, să explice inculpatului învinuirea ce i se aduce (art.322 C.pr.pen.). In acest sens, se prevede şi în art.6 paragraful 3 lit.a din CEDO, adică acuzatul are dreptul să fie informat cu privire la natura şi cauzele acuzaţiei care i se aduce.
Prin urmare, înainte de a fi audiat, judecătorul este obligat să-i aducă la cunoştinţă inculpatului, fapta şi încadrarea juridică pentru care este trimis în judecată. Întrucât, cel puţin până în acest moment procesual, judecătorul, este legat de fapta şi încadrarea juridică descrisă in rechizitoriu, acesta nu are altă posibilitate, decât să lectureze dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu.
Problema care se ridică, este aceea de a şti, ce se întâmplă în situaţia în care, rechizitoriul nu cuprinde suficiente elemente de identificare cu privire la acuzaţiile care se aduc inculpatului.
Într-o asemenea situaţie, CEDO, a stabilit că informarea inculpatului cu privire la cauzele acuzaţiei, trebuie să fie precisă şi completă, astfel încât, inculpatului trebuie să-i fie aduse la cunoştinţă, în detaliu, faptele materiale de care este acuzat; această informare având ca scop, garantarea dreptului la un proces echitabil, şi implicit, a dreptului la apărare (cauza Bricmont c. Belgia; Chichlian, Ekindjian c. Franţa).
Şi dispoziţiile art. 263 alin.1 C.pr.pen., obligă procurorul, ca printre altele, să detalieze în cuprinsul rechizitoriului, elemente suficiente cu privire la ,,fapta reţinută”.
În concluzie, pentru a respecta drepturile inculpatului, procurorul, trebuie să indice în mod expres în rechizitoriu, care sunt actele materiale care intră în conţinutul fiecărei infracţiuni, cu arătarea modului şi a timpului în care a fost comisă, făcând totodată trimitere şi la mijloacele de probă din care rezultă aceste aspecte. Această obligaţie se justifică şi prin faptul că, fiecare act material, privit individual, poate reprezenta o infracţiune de sine stătătoare.
Or, aplicând toate aceste aspecte teoretice la cuprinsul rechizitoriului cu care a fost sesizată instanţa de judecată, se poate cu uşurinţă observa, că, niciuna din cerinţele jurisprudenţei CEDO, nu a fost respectată de procuror la întocmirea actului de sesizare al instanţei, deoarece, rechizitoriul cuprinde pe de o parte acuzaţii foarte generale, iar pe de altă parte, acuzaţii care se contrazic.

Astfel, faptele de luare de mită şi trafic de influenţă sunt extrem de confuz prezentate la pct.1 din rechizitoriu-pag.1-5 şi sintetizate la pag.24, dar explicaţia acestei situaţii o regăsim în caracterul general al faptelor invocate de denunţător în declaraţiile sale şi preluate la fel de general în actul de punere sub învinuire, precum şi în „născocirea” de către denunţător a unor noi acuzaţii pe parcursul derulării urmăririi penale şi preluate fără nici o cenzură de către organul de urmărire penală. Datorită acestei stări de lucruri am ajuns în acest moment procesual să nu ştim în ce constau cele două acuzaţii.
Argumentele acestei afirmaţii sunt următoarele:
a. La pag.15 din rechizitoriu se menţionează următoarele: „Împrejurările în care au fost comise faptele, modul în care a acţionat inculpatul B.A., dar şi poziţia nesinceră a acestuia în cursul urmăririi penale, nu au permis organelor de anchetă să distingă valoric între obiectul infracţiunii de luare de mită şi a celei de trafic de influenţă.”. Întrucât legea nu cere o asemenea distincţie(obiectul material al acestor două infracţiuni putând fi orice folos) este evident că nici procurorul nu trebuia să distingă valoric foloasele, ci să indice cu exactitate care foloase au fost pretinse/acceptate pentru a se consuma fapta de luare de mită şi care au fost cele aferente faptei de trafic de influenţă. Mai mult, având în vedere că fiecare din cele două infracţiuni sunt în formă continuată procurorul trebuia să indice elementele sus menţionate în raport cu fiecare act material în parte.
b. În sinteza de la pag.24 ambele fapte sunt plasate în timp „în cursul anului 2003”, deşi în descrierea lor de la pag.1-5 se pare că ele sunt situate şi înainte de anul 2003, respectiv începând cu luna august 2002.
Incertitudinea noastră exprimată prin sintagma „se pare” este generată de modul ambiguu de relatarea a stării de fapt.
Astfel, la pag.2 al.2 începe descrierea primului control efectuat de mine la S.C.”I” S.R.L.: „Inculpatul B.A. l-a cunoscut pe denunţătorul Codo Sandor Robert, în cursul unui control efectuat, în vederea unei rambursări TVA, în luna august 2002 la S.C.”I”SRL…”, iar la al.3 procurorul încercă să schiţeze primele acţiuni ale unei posibile activităţi infracţionale şi anume: „De la începutul acestui control (este vorba despre primul control efectuat de mine la S.C.”I” S.R.L. în luna august 2002-subl.n.), în discuţiile purtate, inculpatul B.A. s-a angajat faţă de denunţător să îi dea îndrumări, în vederea obţinerii altor rambursări TVA, să îi ofere chiar şi informaţii despre controalele fiscale ce urmau a fi efectuate la societăţile comerciale, în care Codo Sandor Robert era asociat, administrator sau avea interese.”, iar la al.4 se observă o încercare de întărire a afirmaţiilor din alineatul precedent:„Pentru a-l încredinţa pe Codo Sandor Robert de realitatea spuselor sale, dar şi de posibilităţile pe care le are, inculpatul B.A. a făcut referiri la rudele sale…la şefii săi….la Dănescu Tatiana.”. Analizând cu atenţie cele trei alineate sesizăm următoarele:
– nu oferă nici un indiciu cu privire la comiterea de către mine a infracţiunii de luare de mită nu numai pentru că nu se face absolut nici o referire la vreun folos, ci şi pentru că nu se face nici o trimitere la atribuţiile mele de serviciu, respectiv la vreun angajament din partea mea în legătură cu modul de exercitare a acestor atribuţii;
– mai degrabă această stare de fapt descrisă se circumscrie unor acte pregătitoare ale infracţiunii prev. de art.12 al.1 lit.b din Legea nr.78/2000 decât a celor de luare de mită ori trafic de influenţă;
– efortul procurorului de a transforma cu orice preţ „poveştile”denunţătorului în materie penală;
– efortul procurorului de a intoxica instanţa cu informaţii doar aparent incriminatorii .
Confuzia acuzării se desfăşoară în toată splendoare sa în al.2 de la pag.3, după ce „în treacăt”, foarte sumar, în alineatul precedent, a descris cel de-al doilea, şi ultimul, control efectuat de mine la S.C.”I” S.R.L. în luna ianuarie 2003, după cum urmează: „Făcând de la bun început referiri la persoanele mai sus menţionate, lăsându-l pe denunţătorul Codo Sandor Robert să înţeleagă că îl poate ajuta să obţină alte rambursări TVA, direct sau prin intermediul colegilor săi din cadrul Direcţiei de Control Fiscal, inculpatul B.A. a început să-i pretindă acestuia diverse foloase materiale, precum: combustibil pentru autoturismele pe care le folosea, costurile fiind achitate la Staţiile PECO de SC”I”SRL Târgu Mureş; piese de schimb şi diverse reparaţii la autoturismul VW Golf; un telefon mobil; chiar şi sume de bani, în lei sau valută..”
Deci, să vedem dacă reuşim să desluşim ce înseamnă pentru procuror sintagmele „de la bun început” şi „a început să-i pretindă diverse foloase materiale”.
Dacă avem în vedere că până în acest punct al rechizitoriului au fost descrise două controale aferente unor cereri de rambursare de TVA, înseamnă că:
– în raport cu infracţiunea de luare de mită sintagma „de la bun început” înseamnă un moment anterior începerii primului control-cel din luna august 2002, întrucât luarea de mită obligatoriu trebuie să se consume anterior îndeplinirii ori neîndeplinirii de către mine a obligaţiilor de serviciu;
– în aceeaşi ipoteză sintagma „a început să-i pretindă diverse foloase materiale”înseamnă că anterior începerii primului control ar fi trebuit să pretind cel puţin unul din foloasele indicate de procuror în rechizitoriu;
– în raport cu infracţiunea de trafic de influenţă sintagma „de la bun început” înseamnă un moment anterior îndeplinirii de către un alt funcţionar a unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu;
– în raport cu infracţiunea de trafic de influenţă sintagma „a început să-i pretindă diverse foloase materiale” înseamnă un moment anterior îndeplinirii de către acel funcţionar a unui act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
– prin folosirea de către procuror în acest alineat a sintagmei „îl poate ajuta să obţină alte rambursări de TVA” este exclusă orice legătură între foloasele menţionate în acest alineat şi cele reţinute în legătură cu infracţiunea prev. de art.12 al.1 lit.b din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 al.2 C.pen.

Având în vedere toate aceste aspecte arătate mai sus, considerăm că rechizitoriul este lovit de nulitate relativă, conform art. 197 alin.4 C.pr.pen., întrucât, prin această descriere generală/confuză a faptelor de care sunt acuzat, mi-a fost adusă o vătămare, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Am invocat această nulitate în termenul legal, însă instanţa de fond şi instanţa de apel, în mod greşit, au considerat că acest viciu nu există şi au respins cererea noastră.
Oricum, chiar dacă nu am fi invocat acest aspect în termenul legal, în conformitate cu prev. art.197 alin.4 teza finală C.pr.pen., instanţa de recurs, poate să ia în considerare din oficiu aceste încălcări ale legii, întrucât anularea rechizitoriului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
După cum am arătat mai sus, viciile de care suferă rechizitoriul, au pus în imposibilitate judecătorul fondului, să-mi aducă la cunoştinţă, înainte de audiere, în mod precis şi complet (dreptul la informare, conform CEDO), faptele de care sunt acuzat, încălcându-mi-se astfel, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
Întrucât dispoziţiile relative la sesizarea instanţei, sunt prevăzute sub sancţiunea nulitătii absolute, considerăm că se impune, în temeiul art.332 alin.2 C.pr.pen., restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale, respectiv a rechizitoriului.
Instanţa de apel nu a analizat aceste apărări, ci s-a rezumat la a afirma că rechizitoriul cuprinde faptele reţinute în sarcina mea. Această afirmaţie neargumentată în nici un fel de către instanţa de apel, nu poate constitui un motiv temeinic pentru respingerea primului motiv de apel şi, drept urmare, nu poate fi însuşit de către instanţa de recurs.

II. In subsidiar, în temeiul art. 379 pct.2 lit.b C.pr.pen., solicităm desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru următoarele motive:
a) In primul rând, judecătorul fondului, nu a verificat regularitatea actului de sesizare al instanţei, deci nu a observat nelegalităţile descrise la pct.I., trecând direct la audierea subsemnatului inculpat;
b) Intrucât rechizitoriul suferea de viciile arătate la pct.I, judecătorul fondului, mi-a încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, prin aceea că, nu a fost în măsură să mă informeze înainte de audiere, în mod precis şi complet, cu privire la acuzaţiile care îmi sunt aduse. Aşa cum am arătat mai sus, judecătorul fondului, a fost în imposibilitate obiectivă să-mi respecte acest drept, întrucât, rechizitoriul cu care a fost sesizat, nu-i permitea acest lucru.
c) Spre surprinderea noastră, judecătorul fondului, a comis aceleaşi greşeli pe care, la rândul său, procurorul, le-a comis în cuprinsul rechizitoriului.
Afirmăm acest lucru, deoarece, în cuprinsul sentinţei atacate, se regăsesc pasaje întregi copiate din rechizitoriu, printre aceste pasaje, regăsindu-se şi acelea care, aşa cum am arătat mai sus, fie cuprind acuzaţii generale, fie acuzaţii care se contrazic. Toate aceste greşeli, au fost cuprinse de instanţa de fond, în ,,motivarea’’ sentinţei pe care o criticăm. In rândurile de mai jos, vom scoate în evidenţă câteva dintre aceste aspecte:
– la pag. 33 alin.5 din hotărâre, se arată că, perioada referitoare la anul 2002, nu prezintă nici o relevanţă juridică. In schimb, la pag.4 alin.1 din sentinţă, judecătorul fondului se contrazice, arătând că încă de la primul control din august 2002, subsemnatul, m-am angajat faţă de denunţător să-i dau îndrumări în vederea obţinerii altor rambursări de TVA, de asemenea, m-am oferit să-i dau informaţii despre controalele fiscale ce urmau să fie efectuate. Contradicţiile sunt evidente, deoarece pe de o parte, se afirmă că anul 2002 nu are nicio relevanţă (adică nu s-a comis nicio infracţiune), însă pe de altă parte, se motivează că încă din acest an 2002, aş fi început activitatea infracţională. Aşa cum am arătat mai sus, acelaşi gen de confuzie, (cu privire la perioada comiterii faptelor) se regăseşte şi în rechizitoriu.
– la pag.4 alin.5 din hotărâre, se arată, de o manieră generală, la fel ca şi în rechizitoriu: ,,inculpatul B.A., făcând referiri la persoanele mai sus menţionate, lăsându-l pe martorul Codo să înţeleagă că-l poate ajuta……., inculpatul a început să îi pretindă acestuia diverse foloase materiale…”.
– la pag. 7 alin.4 din hotărâre, este copiat, mot a mot, pasajul de la pag.5 alin.4 din rechizitoriu, deşi acesta cuprinde exprimări imprecise şi nedovedite de probele de la dosar. Se arată: ,,în cursul anului 2003, dar şi aşa cum am mai arătat încă de la primul control efectuat în cursul lunii august 2002… în mod repetat şi în scopul obţinerii foloaselor necuvenite…., inculpatul i-a furnizat denunţătorului informaţii….’’. In aceste condiţii, ne întrebăm, pentru ce acte materiale am fost condamnat, când au fost comise acestea şi mai ales, de ce instanţa de fond face afirmaţii contradictorii cu privire la timpul în care au fost comise acestea?
d) Hotărârea instanţei de fond, suferă şi de alte vicii, după cum urmează:
– în hotărâre, nu se face o analiză a probelor, în sensul art.356 lit. c C.pr.pen. Se încearcă o astfel de analiză, doar în cazul probelor propuse în apărare, arătându-se că acestea sunt neconvingătoare, fiind vorba despre declaraţiile părinţilor mei. In schimb, probele în acuzare, sunt copiate mot a mot de către judecător, pe baza declaraţiilor martorilor acuzării, date în faţa instanţei/procurorului. Analiza acestor probe lipseşte cu desăvârşire, nefiind analizate nici semnele de întrebare ridicate de subsemnatul prin apărător, cu privire la aceste probe. Cu alte cuvinte, fără a face o analiză amănunţită a acestor probe, judecătorul a tras direct concluzia în sensul vinovăţiei mele;
– în legătură cu infracţiunea de trafic de influenţă şi cea de furnizare de informaţii, pentru care am fost condamnat, judecătorul fondului, se mulţumeşte să arate, doar că, ambele au fost comise pe parcursul anului 2003 şi în formă continuată, (pag.36 alin.1 şi 2 din hotărâre). Considerăm că se impunea o individualizare a fiecărui act material în parte, cu arătarea modului şi a timpului în care a fost comis, şi a mijloacelor de probă din care rezultă acesta. Prin urmare, este nelegală analizarea ,,la grămadă” a tuturor actelor materiale, fără a se indica nici măcar numărul acestora. Indicarea fiecărui act material în parte, era absolut necesară, deoarece legea (art.41 alin.2 rap. la art.42 C.pen.)prevede în cazul infracţiunii continuate, un tratament penal agravant. Nu trebuie pierdut din vedere că, chiar dacă nu se agravează pedeapsa conform art .42 C.pen.(spor de până la 5ani), forma continuată a infracţiunii, are un rol important la individualizarea pedepsei, conform art. 72 C.pen.;
– judecătorul fondului, nu analizează toate cele trei fapte reţinute prin rechizitoriu. Astfel, la pag.33-35 din hotărâre, se analizează infracţiunea de luare de mită-pentru care mă achită, cea de trafic de influenţă-pentru care mă condamnă, iar apoi, (pag.35 alin.2 hotărâre) se concluzionează că, ,,vinovăţia este pe deplin dovedită” în cazul faptei de trafic de influenţă şi cea de furnizare de informaţii confidenţiale, prev. de art.12 alin.1 lit.b L.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. Ne întrebăm de unde se ajunge la o astfel de concluzie, atâta timp cât această ultimă infracţiune nu a fost analizată? Este evident că judecătorul nu a motivat soluţia de condamnare cu privire la această ultimă infracţiune;
– starea de fapt a speţei, mult prea generală şi confuză, este confirmată chiar de judecătorul cauzei. La pag. 36 alin.3 din hotărâre, acesta afirmă: ,, împrejurările în care au fost comise faptele penale, întinderea în timp a activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat, dar şi poziţia nesinceră a acestuia…. nu au permis organelor de anchetă şi nici instanţei de judecată să distingă valoric, între obiectul material al activităţii ilicite care formează obiectul prezentei pricini”. Faţă de această frază, avem de făcut următoarele observaţii:
i) această frază, a fost copiată din rechizitoriu(pag. 15 alin.3), adăugându-se doar ,,şi nici instanţa de judecată”, fapt ce denotă că dubiul procurorului, a fost transferat şi judecătorului;
ii) ne întrebăm de ce judecătorul cauzei, nu a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo, dacă probele de la dosar, nu au înlăturat dubiile privind ,activitatea infracţională”.
iii) în frază, se trage concluzia că ,,vinovat” de această stare confuză este inculpatul, care, a avut o poziţie ,,nesinceră”. Reamintim procurorului şi judecătorului fondului că, inculpatul poate adopta orice poziţie (tăcere/recunoaştere/nerecunoaştere/chiar crearea de situaţii fanteziste), aceasta deoarece, beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. În temeiul art.65 C.pr.pen., sarcina administrării probelor, şi lămurirea cauzei sub toate aspectele (art.62), revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată. Neputinţa organelor judiciare de a dovedi o infracţiune, nu poate fi reproşată inculpatului, datorită poziţiei procesuale a acestuia.
– judecătorul fondului, la fel ca şi procurorul în rechizitoriu, nu a analizat fiecare act material în parte, şi nu a stabilit nici numărul total al acestora, reţinând doar forma continuată a celor două infracţiuni. De asemenea, nu a stabilit care bunuri s-au dat pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi care pentru cea de furnizare de informaţii.
Nefiind indicate bunurile care au fost pretinse/primite cu privire la fiecare act material în parte, nu poate fi reţinută niciuna dintre cele două infracţiuni, deoarece, ambele presupun, cel puţin pretinderea unui folos material injust. Reamintim că fiecare act material în parte, poate constitui o infracţiune de sine stătătoare, deci, fiecare act material trebuie dovedit pe bază de probe certe. Neindicând în mod neechivoc cele arătate mai sus, soluţia astfel pronunţată, pune în imposibilitate şi instanţa de apel de a verifica îndeplinirea condiţiilor constitutive ale fiecărui act material în parte.
– instanţa de fond, a recalificat juridic actele materiale reţinute în rechizitoriu ca fiind acte materiale ale infracţiunii de luare de mită şi trafic de influenţă, în infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată, fără să pună în discuţie, în prealabil, această recalificare, conform disp. art.334 C.p.pen.. Punerea în discuţie, urmată de schimbarea încadrării juridice, oferea posibilitatea inculpatului de a-şi pregăti apărarea, acesta având cunoştinţă de fapta şi încadrarea juridică pentru care este cercetat. Nerespectând această obligaţie, instanţa a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, drept pentru care, hotărârea este lovită de nulitate.
– instanţa de fond, nu s-a pronunţat asupra cererii avocatului meu de repunere a cauzei pe rol pentru a clarifica starea de fapt a speţei şi, implicit, asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a două acte materiale de pretindere/acceptare de foloase (pag.5 alin.3, respectiv pag.18 al.5,6 din concluziile scrise).
– instanţa de apel a amânat pronunţarea în cauză de la data de 16.01.2009, când s-au dezbătut motivele de apel, la data de 28.01.2009; la acest termen instanţa de apel a amanat din nou pronunţarea în cauză pentru data de 10.02.2009, deşi completul de judecată nu a fost corect constituit, în sensul că la pronunţarea acestei încheieri a participat un singur judecător. Mai mult, la termenul din 28.01.2009 subsemnatul recurent am fost prezent la sediul Curţii de Apel Tg.Mureş începând cu ora 8,00 şi am aşteptat pe hol strigarea cauzei. În jurul orei 9,300 am solicitat relaţii de la arhiva instanţei în legătură cu pronunţare hotărârii şi mi s-a indicat să iau legătura cu dna grefier Ramona Iacob ceea ce am şi făcut. Aceasta mi-a comunicat că nu s-a făcut încă pronunţarea şi să aştept câteva momente pentru a solicita lămuriri completului de judecată. După cca 10 minute dna grefier a revenit pe hol şi mi-a comunicat împrejurarea că s-a amânat pronunţarea pe data de 10.02.2009, întrucât dl.judecător Gârbuleţ …. se află în concediu. Deci, în mod cert nu s-a ţinut şedinţă publică în data de 28.01.2009 şi nici nu a fost prezent acolo dl.procuror Dull Zoltan.
Pentru toate aceste considerente, apreciem că soluţia instanţei de apel este nelegală, astfel încât, se impune desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanţa de fond, să clarifice, pe bază de probe certe, starea de fapt a speţei şi să respecte drepturile procesuale ale inculpatului.

III. Tot în subsidiar, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a C.pr.pen., solicităm desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să dispuneţi achitarea subsemnatului pentru faptele care au făcut obiectul judecăţii, în temeiul art. art. 10 alin.1 lit. a C.pr.pen.- faptele nu există;

A. In privinţa infracţiunii prev. de art.12 al.1 lit.b din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 al.2 C.pen., solicităm achitarea mea, în baza prevederilor art. 11 pct.1 lit.a rap. la art. 10 lit. a C.pr.pen, pentru următoarele motive:
– nu este suficient ca procurorul să menţioneze în rechizitoriu că „ În cursul anului 2003, dar şi, aşa cum s-a mai arătat încă de la primul control efectuat în august 2002 la SC”I”SRL Târgu-Mureş……i-a furnizat denunţătorului informaţii ce nu erau destinate publicităţii, despre controale fiscale sau de rambursare TVA ce urmau a fi făcute la societăţile comerciale în care Codo Sandor Robert avea interese sau despre alte societăţi comerciale, cu care acesta a colaborat despre numele inspectorilor din cadrul D.G.F.P.Mureş ce urmau să efectueze controalele, indicându-i, totodată, şi modalităţile prin care se putea sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal…” (fila 5);
– procurorul trebuia să indice exact informaţiile care nu erau destinate publicităţii şi actul normativ ori o altă dispoziţie legală care protejau aceste informaţii;
– este adevărat că la pagina 5 şi 6 procurorul a indicat 3 acte normative, dar analiza acestora nu scoate în evidenţă elemente de natură a susţine această faptă penală; ele sunt dispoziţii cu caracter general, care nu fac nici o referire la vreo informaţie concretă pe care aş fi avut obligaţia să nu o divulg martorului;
– nu se indică în concret despre ce control/controale fiscale ori de rambursare TVA este vorba; mai mult, potrivit dispoziţiilor legale în materie, agentul economic trebuia înştiinţat despre aceste controale. În cazul controlului fiscal, conform disp. OG nr.70/1997 cu modificarile ulterioare, acesta trebuia anunţat agentului economic cu 15 zile înainte de data controlului prin aviz de control (în acest aviz erau trecute data şi locul controlului, precum şi documentele pe care agentul economic trebuia să le pregătească pentru control), iar, în cazul celor de rambursare TVA, era cunoscut faptul că orice cerere de rambursare de TVA genera un control din partea organelor fiscale, care se efectua conform prevederilor Ordinului nr.1006/30.07.2002 şi viza registrul de vânzări şi cumpărări, precum şi facturile înregistrate în aceste registre;
– pentru aceeaşi infracţiune a fost trimis în judecată în dosarul penal nr.36/P/2004 al DNA-Serviciul Anticorupţie Tg.Mureş şi dl. Ciortea Radu, ceea ce denotă caracterul formal al urmăririi penale, arbitrariul de care a dat dovadă procurorul atunci când s-a bazat exclusiv pe afirmaţiile denunţătorului Codo Sandor Robert. Din examinarea comparativă a celor două rechizitorii observăm cu uşurinţă că procurorul nu a făcut altceva decât a copiat starea de fapt a infracţiunii reţinută în sarcina mea după cea reţinută în sarcina dlui Ciortea Radu ori invers (spunem acest lucru deoarece ambele rechizitorii sunt emise în ziua de 20.09.2004, astfel că, nu ştim care rechizitoriu a fost redactat prima dată). Pentru a ilustra această afirmaţie vom reda în continuare starea de fapt descrisă în cazul dlui Ciortea Radu cu sublinierea diferenţelor între cele două stări de fapt. Astfel, la fila 3 din rechizitoriu prin care dl. Ciortea Radu a fost trimis în judecată se arată: „ În cursul anului 2003, chiar şi în cursul anului 2004, până când Codo Sandor Robert a fost arestat preventiv, în mod repetat şi în scopul obţinerii foloaselor necuvenite menţionate, inculpatul Ciortea Radu-funcţionar public, şef serviciu în cadrul D.G.F.P.Mureş-Direcţia de Control Fiscal, i-a furnizat denunţătorului informaţii ce nu erau destinate publicităţii, despre controale fiscale sau de rambursare TVA ce urmau a fi făcute la societăţile comerciale în care Codo Sandor Robert avea interese sau despre alte societăţi comerciale, cu care acesta a colaborat despre numele inspectorilor din cadrul D.G.F.P.Mureş ce urmau să efectueze controalele, indicându-i, totodată, şi modalităţile prin care se putea sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal…”. Identitate există şi în privinţa presupuselor acte normative încălcate de noi, astfel că, orice alt cometariu în privinţa acestor identităţi devine de prisos La baza acestei acuzaţii a stat şi declaraţia denunţătorului Codo Sandor Robert dată la 9.11.2004 în dosarul penal nr.4978/2004 al Tribunalului Mureş: „Prima întâlnire avut loc la începutul anului 2003, nu reţin luna. În cursul anului 2003, nu pot preciza când, m-am întâlnit de mai multe ori cu inculpatul……aceste întâlniri nu erau întâmplătoare ci fixate de comun acord cu inculpatul…La aceste întâlniri discutam despre controalele care urmau a fi efectuate la firmele mele, îmi spunea foarte multe lucruri respectiv aproape tot timpul stiam cine urma să efectueze aceste controale….” (anexa);
– mai mult, în dosarul penal nr.4/P/2004 al aceluiaşi parchet alţi doi inspectori fiscali- Moldovan Sorin Claudiu şi Hadăr Claudiu Nicolae- au fost trimişi în judecată pentru acelaşi gen de infracţiuni-art.12 al.1 lit.b din Legea nr.78/2000-beneficiarul informaţiilor fiind acelaşi denunţător Codo Sandor Robert (anexa);
– din declaraţia denunţătorului dată în prezentul dosar rezultă că a primit toate informaţiile necesare pentru a obţine rambursări de TVA de la dl. Ovidiu Iclănzan-comisar în Garda Financiară Mureş, astfel, în declaraţia sa din 3.04.2007 denunţătorul arată că: „În cursul anului 2002, vara, la sugestia unui „prieten” care era comisar la Garda Financiară şi care se numeşte Iclănzan Ovidiu, am înfiinţat SC”Intercargo”SRL, …. De la dânsul am aflat că pentru a putea face rambursare de TVA este cel mai bine să înfiinţez o nouă societate deoarce exista posibilitatea de a muta o parte din activităţile desfăşurate de pe una pe alta………..de contabilitatea acestei societăţi, după înfiinţare, s-a ocupat d-na Iclănzan Mariana, soţia dlui.Iclănzan Ovidiu. După ce s-au efectuat ceva operaţiuni comerciale, transporturi de cherestea, am depus în numele societăţii, o cerere de rambursare de TVA, şi de întocmirea actelor s-a ocupat d-na Iclănzan….;
– la rândul ei, soţia denunţătorului, Codo Andreea, în declaraţia sa din 24.07.2004 confirmă sursa informaţiilor privind rambursările de TVA după cum urmează:
“Soţul meu mi-a spus la un moment dat, că a fost sfătuit de Iclănzan Ovidiu să înfiinţeze cât mai multe societăţi comerciale în care să aibă interese, adică să fie administrator sau asociat, pentru a putea solicita şi obţine rambursări de TVA . Iclănzan Ovidiu îi explicase soţului că în acea situaţie , putea derula mai multe tranzacţii comerciale între societăţi, în care să ruleze de la una la alta diferite mărfuri şi bunuri, în urma cărora să solicite rambursări de TVA.
În privinţa acestei colaborări mai sus arătate cu Iclăzan Ovidiu, şi ca urmare a sfaturilor pe care le dăduse soţului meu, i-am oferit cu titlu gratuit, un telefon mobil marca Nokia 6310.
Arăt că Iclăzan Ovidiu, în mod repetat, i-a solicitat soţului meu să-i alimenteze cu carburant autoturismul ce-l avea în proprietate.
Urmare a acestui sfat, practic am decis înfiinţarea SC INTERCARGO SRL, societate pentru care la cca. 2 luni de la înfiinţare, am solicitat şi obţinut rambursare de TVA.”.
Aceeaşi confirmare o regăsim şi în declaraţiile sale din:
25. 07. 2004:
“Negrea Eugen cunoştea că Iclănzan Alexandru, arătase de-a lungul timpului protecţie faţă de firmele noastre în baza acelei relaţii de colaborare pe care am avut-o cu Iclănzan Mariana.
Soţul meu s-a arătat nemulţumit de faptul că acesta nu se arătase dispus să intervină pe lângă fratele său, cu toate că anterior ne dăduse indicaţii în privinţa obţinerii unor rambursări TVA şi beneficiase din partea noastră de atenţii consistente, însă inspectorul B…. i-a promis soţului meu că-l va ajuta.”
03.04.2006:
“Procesul verbal de control (este vorba despre controlul efectuat de mine la S.C.”I” S.R.L. în anul 2002) l-am semnat eu in calitate de administrator si nu-mi amintesc daca sotul meu a avut sau nu discutii cu inculpatul B…. legat de tema acestui control… Dupa ce am depus cererea de rambursare TVA , sotul mi-a spus ca a aflat de la Iclanzan Ovidiu faptul ca urmeaza sa vina in control la Intercargo B…. …. si inca un domn al carui nume nu-l retin….De la sotul meu am aflat ca inculpatul B.A. era in subordinea fratelui lui Iclanzan Ovidiu si cred ca acesta se numea Iclanzan Alexandru….Iclanzan Ovidiu…i-a sugerat sotului meu sa infiinteze si alte societati si sa lucreze si pe alte societati in vederea rambursarii TVA motiv pentru care sotul meu a infiintat Intercargo pe numele meu. Cu aceasta ocazie, Iclanzan Ovidiu s-a oferit ca sotia acestuia sa conduca evidenta contabila a Intercargo spunand ca au o firma de contabilitate….Tot Iclanzan Ovidiu i-a spus sotului meu sa incetinim activitatea pe B.Serv si sa avem aceeasi activitate pe ”I” dupa care sa formulam cerere de rambursare… Aceste operatiuni nu erau ilegale si nu s-au efectuat transferuri fictive, bunurile existente si in acte existau.”;
– denunţătorul a solicitat informaţii de genul celor pentru care eu sunt trimis în judecată, în aceeaşi perioadă de timp, şi de la alţi funcţionari din cadrul DGFP Mureş, care nu au avut parte de acelasi tratament legal ca si mine; în acest sens, exemplific cu următoarele declaraţii:
a. declaraţia făptuitoarei Obreja Lucia din 18.08.2004: “In cursul lunii mai 2002 am fost vizitată la domiciliu de Moldovan Alexandrina, m-a rugat să-i confirm lui Codo Robert, administrator al SC BOB SERV SRL, pentru care lucra faptul că activităţiile ( legate de încasarea în numerar a exportului este purtător de TVA) sunt legale. Am fost de acord cu aceasta şi la aproximativ o săptămână m-am deplasat la sediul SC BOB SERV SRL, împreună cu Moldovan Alexandrina, sediu aflat în str. 8 Martie. Acolo i-am confirmat lui Codo cele cerute de Moldovan Alexandrina, aceasta fiind ocazia cu care l-am cunoscut pe Codo Robert.
In iulie 2002 am fost din nou contactată de Moldovan Alexandrina care m-a întrebat dacă nu cunosc pe cineva care vrea să preia contabilitatea firmei SC BOB SERV SRL
In august-septembrie 2002 am asistat câteva zile la activităţile pe care le desfăşura Moldovan Alexandrina.
Nu m-am implicat în activitatea contabilă a SC BOB SERV SRL
La rugămintea lui Codo Robert, am ajuns la o înţelegere cu Timar Arpad să-I ţin contabilitatea la SC TIMAR TRANS SRL.
Cert este că am ţinut contabilitatea acestei firme pentru luna septembrie 2002, iar pentru luna octombrie doar parţial. In acest sens m-am ocupat de efectuarea dosarului decontului TVA.”;
b. declaraţia martorului Negrea Vasile Eugen consemnată în Proces verbal de confruntare din 10 09 2004 şi anume:
“Soţii Codo mi-au cerut indicaţii pe tema controlului la SC CARGOLINE SRL control pe care nu-l mai efectuasem, datorită faptului că îşi exprimase intenţia de a renunţa la rembursarea TVA solicitată, întrebându-mă în ce mod pot depune cererea de renunţare. Discuţia şi întâlnirea de la locuinţa mea durat cca.10 minute.
c. declaraţia martorului Simovici Vasile Igor dată în dosarul penal nr.2533/2005 a Tribunalului Prahova care afirmă: „La sfârşitul anului 2003-începutul anului 2004 mai precis în anul 2003 Codo Sandor Robert m-a oprit în apropierea DGFP Mureş şi mi-a cerut informaţii în legătură cu TVA. I-am spus ceea ce îl interesa. M-am mai întâlnit cu Codo Sandor Robert şi ulterior prin martie 2004 şi m-a întrebat dacă vreo echipă de la mine a început controlul…I-am spus că echipa este de la mine şi acel control a început.”; de reţinut că cele mai multe rambursări de TVA au fost obţinute în urma controalelor efectuate de serviciul condus de acest martor;
– din actele dosarului penal nr.2533/2005 al Tribunalului Prahova reiese că denunţătorul era cel care învăţa diverse persoane cum să obţină rambursări de TVA; indicăm cu titlu de exemplu declaraţiile martorilor: Petho Csaba:„La insistenţele lui Codo Sandor Robert şi Gyorgy Erika (vecina martorului şi amanta lui Codo Sandor Robert-sublinierea ne aparţine) am fost de acord ca acesta să înfiinţeze o societate comercială pe numele bunicii soţiei mele Monay Erszebet….Codo ne-a spus că el se va ocupa de tot şi ne va mai da bani dacă totul merge bine..Despre faptul că această firmă a beneficiat de rambursare de TVA am aflat din presă. Înainte de a înfiinţa această firmă Codo mi-a spus că o va înfiinţa pentru vecina mea şi că pe această societate va aduce maşini… Aceşti bani mi i-a dat Codo pentru a avea grijă de Monay Erszebet, care trebuia să stea la noi… Nu ştiu cine administra firma şi cine semna..”
Vajda Istvan: „Pe Codo Sandor Robert îl interesa ca autoturismele să fie pe factură spunându-mi că va face full casco pentru că loveşte maşina şi obţine asigurarea. Codo Sandor Robert mi-a propus ca el să aducă în ţară maşini pe firma lui după care să împărţim TVA-ul în urma vânzării autoturismelor lucru cu care nu am fost de acord.”.
– în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată denunţătorul afirmă că întreaga activitate desfăşurată la firmele în care avea interese s-a desfăşurat legal, astfel că, în raport cu această declaraţie susţinerea sa în sensul obţinerii de informaţii secrete de la subsemnatul apare contradictorie şi lipsită de orice sens; la rândul ei, soţia sa susţine ipoteza corectitudinii activităţii comerciale desfăşurate de firmele în care ei aveau interese;
– din documentele existente la dosar rezultă că firmele în care denunţătorul avea interese au început să obţină rambursări din anul 2002, astfel că, în anul 2003, dacă am accepta ipoteza obţinerii în mod nelegal de TVA, denunţătorul era deja „specializat” în acest tip de activitate, adică nu mai avea nevoie de informaţii legate de controalele sus menţionate;
– indicarea modalităţilor prin care denunţătorul se putea sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal, nu intră sub incidenţa art.12 al.1 lit.b din Legea nr.78/2000, chiar dacă ar fi reală această susţinere a procurorului;
– însă, această susţinere a denunţătorului este infirmată de actele dosarului; astfel, pe de o parte, din aceste acte rezultă că denunţătorul, iniţial, a făcut plângere penală la organele de poliţie şi a afirmat în faţa organelor de control fiscal că actele contabile i-au fost sustrase (declaraţia martorului Moldovan Gheorghe în dosarul penal nr.2533/2005 a Tribunalului Prahova: „În luna ianuarie 2004 am participat la un control cu alţi doi colegi, la mai multe firme ale lui Codo…..dar neavând actele în baza cărora să ne fundamentăm concluziile, deoarece ni s-a spus că au fost furate…), iar, pe de altă parte, potrivit declaraţiilor martorului Petho Csaba, iniţiativa distrugerii actelor contabile i-a aparţinut denunţătorului: „Cu ocazia primului transport la Glodeni, când era şi Codo Andreea cu noi, Codo Sandor Robert i-a spus soţiei sale:”Trebuie să facem ceva cu hârtiile astea pentru că cineva a dat cu ciocu”…….Ne-am dus în localitatea Glodeni unde Codo, fiind ajutat de mine şi Kiki (Nicuşan Coriolan-subl.n.) a ars actele…….Monitorul l-a aruncat în Mureş”;
– în fine, arăt că stabilirea echipelor de control-indiferent de natura acestora nu intra în atribuţiile mele de serviciu, ci exista un serviciu special de programare a acestora; în acest sens, mă văd nevoit să apelez la declaraţia martorei Dănescu Tatiana dată în dosarul penal nr.2533/2005 a Tribunalului Prahova la data de 25.04.2006 (”Regula în ce priveşte trimiterea echipei de control pe teren era că aceasta se făcea de serviciul programare cu consultarea şefilor de serviciu, propunere pe care în final o aprobam eu. Seful de serviciu nu putea schimba în mod direct compunerea echipei şi atunci când se impunea schimbarea, îmi aducea la cunoştinţă şi se dispunea în consecinţă…”) şi fişa postului meu existentă la dosar.
În altă ordine de idei, trebuie remarcată diferenţa existentă între descrierea acestei fapte de către procuror la pagina 5 din rechizitoriu şi cea de la pagina 24. Astfel, în timp ce la pagina 5 se reţine că am comis această faptă în cursul anului 2003 „dar şi, aşa cum am arătat mai încă de la primul control efectuat în august 2002 la SC”INTERCARGO”SRL Târgu Mureş…” la pagina 24 se restrânge semnificativ perioada comiterii acestei fapte la anul 2003: „în cursul anului 2003, i-a furnizat denunţătorului Codo Sandor Robert informaţii privind verificările ce urmau a fi efectuate de către D.G.F.P.Mureş la societăţile comerciale, la care acesta era asociat sau administrator , indicându-i, totodată, şi modalităţile prin care se putea sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal…”.

Niciodată pe parcursul primei judecăţi, nu mi s-a prezentat o învinuire clară, nici sub aspectul stării de fapt nici în privinţa încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina mea, fapt mult mai evident în cazul celorlalte două infracţiuni reţinute în sarcina mea, după cum voi demonstra atunci când le voi analiza.
De asemenea, mi-a fost încălcat dreptul prev. în art. 6 pct. 3 lit.d din C.E.D.O.: „ Orice acuzat are, în special, dreptul: să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.” Se poate observa cu uşurinţă că au fost audiaţi toţi martorii acuzării-13- în timp ce mie mi-au fost încuviinţaţi doar 4 martori în apărare. Din examinarea listei cu martorii propuşi de mine în apărare şi a tezelor probatorii menţionate pentru fiecare martor în parte, rezultă că am fost obstrucţionat în dovedirea nevinovăţiei sub aspectul acuzaţiei pe care o analizez la acest punct. Din acest motiv am şi fost nevoit să invoc declaraţii ale acestor martori date în alte dosare penale cu conţinut asemănător.
Instanţa de apel avea obligaţia să analizeze această faptă penală şi nu să se rezume la o simplă trimitere la ceea ce a „arătat în detaliu” instanţa de fond.
B. In privinţa infracţiunii de luare de mită, prev. de art.6,7 al.1 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.254 al.1 şi 2 C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen., solicităm achitarea mea, în baza prevederilor art. 11 pct.1 lit.a rap. la art. 10 lit. a C.p.pen.
Şi în privinţa infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art.6,7 al.1 din Legea nr.78/2000, cu referire la art.257 al.1 C.pen., cu aplic. art.41 al.2 C.pen., solicităm achitarea mea, în baza prevederilor art. 11 pct.1 lit.a rap. la art. 10 lit. a C.p.pen
pentru următoarele motive:
1. MOTIVE DE ORDIN GENERAL
a. – in baza unei simple declaratii (in acest dosar nu este denunt, plangere si nici un proces verbal de sesizare a unei infractiuni din oficiu) a inculpatului Codo Sandor Robert (arestat la acea vreme), personaj al lumii interlope muresene, s-a ajuns la crearea acestui dosar.
– numitul Codo Sandor Robert a devenit un denunţător de profesie, dar nu întâmplător, ci din nevoia de a-şi salva propria libertate, de a obţine foloase materiale nejustificate, de a-şi proteja interesele sale şi ale persoanelor din anturajul său şi din dorinţa de răzbunare.
– cea mai buna caracterizare a profilului moral al acestui asa zis „denuntator” este data insa de dosarele sale pe rolul instantelor muresene si anume:
• dosar nr. 211/320/2006 al Judecatoriei Targu Mures-infractiuni la legea cecului;
• un numar de 42 dosare, conexate in dosarul nr. 832/P/2006-Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, si pentru care este inceputa urmarirea penala pentru comiterea mai multor infractiuni de evaziune fiscala, inselaciune, fals la Legea Contabilitatii, fals material si uz de fals;
• un numar de alte 25 de dosare care se afla in lucru la Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures pentru plangeri penale depuse impotriva unor societati comerciale administrate de Codo Sandor Robert pentru comiterea mai multor infractiuni de inselaciune prin emiterea de file CEC fara acoperire (ex. dosarele nr. 3369/P/2007-Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures, dosar nr. 4255/P/2007-Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures, dosar nr. 4256/P/2007-Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures, etc).
– in literatura de specialitate se arata ca lamurirea marturiei este in primul rand o sarcina a psihologiei si numai in al doilea rand, o sarcina a justitiei. Cunoscand comportamentul deviant al acestui martor – interlop notoriu, consider ca s-ar fi impus si efectuarea unei expertize psihologice, tinand cont si de faptul ca in luna decembrie 2003 acesta a fost internat in Sectia de Psihiatrie a Spitalului Clinic Judetean Mures. De asemenea, refuzul acestuia de a se prezenta in fata instantei de fond timp de 8 luni pentru a-si sustine declaratia, cred ca contureaza in suficienta masura calitatea morala a numitului Codo Sandor Robert;
– aceste nevoi ale denunţătorului au fost satisfăcute până dincolo de limita legalităţii de către organele de urmărire penală;
– în primul denunţ făcut în luna ianuarie 2004, dl. Codo Sandor, in dosarul nr. 4/P/2004 al PNA Mures a fost intrebat daca în afara de Florea, Hadar si Moldovan a mai dat si altor functionari mita, insa acesta a negat categoric. Dupa 6 luni, respectiv in iunie 2004, la o luna petrecuta in arest pentru înselaciune, acesta a extins ţinta atacurilor sale înspre toate persoanele care într-un fel ori altul au avut neşansa de a lua contact cu el în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu; este vorba, foarte probabil, de un caz patologic, care ar necesita mai mult decât o analiză strict juridică;
– în toate denunţurile sale se foloseşte de anumite evenimente care s-au petrecut în realitate, dar semnificaţia acestora este complet distorsionată de către denunţător, cu ajutorul conştient ori inconştient al organelor de urmărire penală, pentru a crea convingerea existenţei faptelor de corupţie şi a celor conexe acestora;
– în toate denunţurile sale se foloseşte de acelaşi nucleu de martori-Codo Andreea, Nicuşan Coriolan Valeriu, Ferenczi Istvan-care confirmă indirect evenimentele precizate mai sus;
– în toate denunţurile sale se foloseşte de martori care ştiu lucruri aflate de la el, în cele mai multe cazuri, după declanşarea cercetărilor ca urmare a primului său denunţ;
– în majoritatea cazurilor a influenţat martorii din ultima categorie să dea declaraţii care să-i confirme afirmaţiile despre actele de corupţie;
– în toate cazurile a încercat să-şi creeze o imagine de victimă în faţa unor funcţionari preocupaţi exclusiv de satisfacerea propriilor interese materiale şi chiar satisfacerea instinctelor primare;
– a premeditat nu numai obţinerea unor venituri ilicite, prin crearea unui sistem de societăţi comerciale între care erau relaţii comerciale fictive greu de identificat datorită ariei de răspândire a acestora, a gamei variate de activităţi comerciale care intrau în obiectul de activitatea al acestor societăţi şi a numărului mare de persoane implicate în activitatea acestor societăţi, ci şi modalitatea de reacţie în situaţia unui deznodământ nefericit al acestei activităţi infracţionale. Este reprezentativa in acest sens Declaratia de inculpat a lui Ciortea Radu din sedinta publica 19.10.2004 – Dosar 4978/2004 al Tribunalului Prahova, pg 6, alin. 4:„Referitor la martorul Codo Sandor Robert, arat ca acesta este tipul de om care pur si simplu <>, in sensul ca a incercat pe orice cale sa se apropie de mine si de toti colegii, venind la mine cu tot felul de propuneri cum ar fi aceea ca pot face alimentarea masinii cu carburanti in contul societatilor sale, ca pot apela la el oricand este nevoie de reparatii la masina etc”. De asemenea, declaratia de martor a numitului Laszlo Zsigmond din data de 08.06.2006 in dosarul acestei cauze, pagina 3, alin. 1, contureaza profilul moral al numitului Codo Sandor Robert: „…. Ulterior mi-a spus ca nu avea alta solutie de iesire din aceasta problema decat sa distruga actele si sa faca acele denunturi”.
b. – organele de urmărire penală i-au acordat denunţătorului în mod nemijlocit un sprijin important în elaborarea şi „cosmetizarea” denunţurilor şi declaraţiilor sale incriminatoare la adresa mea şi a altor funcţionari;
– organele de urmărire penală au obţinut în mod nelegal „probe” în vederea susţinerii afirmaţiilor denunţătorului;
– organele de urmărire penală au şantajat martorii apărării prin ameninţări, prin iniţierea unor controale la firmele acestora, prin întocmirea unor dosare penale( exemple în acest sens: punerea sub învinuire a fiului dlui Negrea Vasile Eugen, a tatălui meu-B…. …., a soţiei d-lui Ciortea Radu , a martorului Ţăvârlău Florin Claudiu etc.) ;
– organele de urmărire penală nici până în prezent nu au finalizat urmărirea penală pentru faptele penale şi persoanele pentru care s-a dispus disjungerea prin rechizitoriu;
c. – martorii din nucleul de bază amintit mai înainte sunt fie în relaţii de rudenie fie în relaţii de afaceri cu denunţătorul;
– aceşti martori sunt direct interesaţi în distragerea atenţiei de la faptele penale comise de denunţător fie singur fie împreună cu ei;
– atât aceşti martori cât şi majoritatea celorlalţi martori propuşi de denunţător pentru confirmarea denunţurilor şi declaraţiilor sale sunt şantajabili fie de către denunţător, fie de către organele de urmărire penală întrucât sunt direct implicaţi în activitatea ilicită de obţinere de rambursări de TVA, distrugerea documentelor contabile de la firmele la care am făcut referire mai sus şi în comiterea altor fapte penale de înşelăciune, fals material si uz de fals, evaziune fiscala etc.( dosar nr. 211/320/2006 al Judecatoriei Targu Mures, dosar nr. 832/P/2006-Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, ce conexeaza alte 42 dosare, dosar nr. 3369/P/2007-Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures, dosar nr. 4255/P/2007-Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures, dosar nr. 4256/P/2007-Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Mures, etc);
d. – deşi nu este indicat printre mijloacele de probă folosite de procuror în sprijinul acuzaţiilor sale, din analiza atentă a rechizitoriului, rezultă că raportul întocmit de specialistul Gheorghiu Dumitru a avut un rol determinant în formarea de către procuror a convingerii sale că sunt vinovat de faptele pentru care am fost trimis în judecată;
– de asemenea, procurorul invocă la pagina 14 din rechizitoriu toate concluziile raportului sus menţionat pentru a convinge instanţa de judecată de veridicitatea acuzaţiilor formulate împotriva mea; datorită acestui fapt spre sfârşitul acestor concluzii vom demonstra, printr-o analiză detaliată a respectivului raport falsitatea concluziilor pe care le conţine.

2. MOTIVE DE ORDIN SPECIFIC
Precizări: vom analiza pe larg infracţiunile de luare de mită şi trafic de influenţă reţinute prin rechizitoriu, chiar dacă instanţa de fond a dispus achitarea pentru fapta de luare de mită. Aceasta deoarece, pe de o parte, nu mă simt vinovat pentru niciuna dintre ele, iar pe de altă parte, deoarece, instanţa de fond, trebuia să dispună achitarea şi pentru infracţiunea de trafic de influenţă, pentru aceeaşi motivare pe care a dat-o cu privire la fapta de luare de mită.
De asemenea, criticile pe care le vom aduce rechizitoriului în rândurile ce urmează, pot fi aduse în aceaşi măsură şi hotărârii primei instanţe, care, aşa cum am arătat mai sus, nu aduce nimic nou faţă de rechizitoriu. Cu alte cuvinte, acuzaţiile generale şi confuze din rechizitoriu, stau şi la baza hotărârii de condamnare, astfel că, se impune analizarea împreună a ambelor fapte.
În continuare vom proceda la analiza detaliată din punct de vedere cronologic a fiecărui folos în raport cu cele două controale menţionate mai sus–la S.C.”I” S.R.L. şi S.C.”C”S.R.L.- şi cu fiecare infracţiune în parte.
A. Analiza stării de fapt aferentă controalelor de la S.C.”I” S.R.L. din august 2002, respectiv ianuarie 2003. Foloase:
a) Autoturismul VW Golf cu numarul de inmatriculare MS XXX.
La pag.3 al.3 din rechizitoriu se precizează că: „Mai mult, în primăvara anului 2003, inculpatul B.A. i-a promis denunţătorului că va interveni pe lângă colegii şi şefii săi, pentru a fi numit şi la alte controale. Făcând referire directă rambursarea TVA solicitată de SC”C”SRL Târgu-Mureş, societate comercială nou înfiinţată de denunţător, sus numitul i-a pretins acestuia pentru intervenţiile sale, un autoturism…..”. Faţă de această precizare cu privire la momentul pretinderii/primirii autoturismului considerăm că nu mai este necesar să aducem argumente suplimentare pentru a demonstra că acest folos nu are nici o legătură cu cele două infracţiuni de luare de mită şi trafic de influenţă, raportat la perioada analizată.
b) Carburanţi in valoare de 15.000.000 lei. Determinarea momentului iniţial al pretinderii/primirii acestui folos ridică cele mai mari dificultăţi, motiv pentru care o să-i acordăm o atenţie sporită.
Vom începe cu procesul verbal datat 26.07.2004, insa intocmit in realitate in 27.07.2004, în care se consemnează învinuirea ce mi-a fost adusă la cunoştinţă de organele de urmărire penală, deci inclusiv faptele de luare de mită şi trafic de influenţă a căror stare de fapt este redată în felul următor: „…în cursul anului 2003, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, numitul B.A. a pretins sume de bani şi foloase materiale de la denunţătorul Codo Sandor Robert-asociat şi administrator la mai multe societăţi comerciale, între care SC”I”SRL Târgu Mureş, pentru ca la controalele efectuate să-l favorizeze în obţinerea rambursărilor de TVA, respectiv pentru a interveni, în acelaşi scop, la colegii sau şefii săi din cadrul D.G.F.P. Mureş, care au efectuat alte controale; pentru aceasta, sus numitul a primit în luna martie 2003, un autoturism VW Golf 4 SDI, în valoare de 11.000 euro; în vara anului 2003, 500 euro, prin intermediul martorului Laszlo Zsigmond, în luna octombrie 2003, piese auto şi manoperă reparaţii pentru autoturismul în cauză, în valoare de 20.502.461 lei; în luna noiembrie 2003, un telefon mobil marca Nokia 6610, în valoare de 10 mil….e lei, şi carburanţi în valoare de 5 mil….e lei.
In aceeasi zi-27.07.2004-mi-a fost prezentată aceeaşi învinuire fapt ce rezultă din procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală cu acea ocazie, astfel că nu-l vom mai reitera.
La data de 15.09.2004 s-a extins urmărirea penală cu privire la suma de 150 milioane lei, fără a se face precizări suplimentare cu privire la momentul pretinderii/primirii carburanţilor.
Vom continua cu rechizitoriu în care sunt mai multe menţiuni legate de acest folos după cum urmează:
La pag.3 al.2: „Făcând de la bun început referiri la persoanele mai sus menţionate, lăsându-l pe denunţătorul Codo Sandor Robert să înţeleagă că îl poate ajuta să obţină alte rambursări TVA, direct sau prin intermediul colegilor săi din cadrul Direcţiei de Control Fiscal, inculpatul B.A.a început să-i pretindă acestuia diverse foloase materiale, precum: combustibil pentru autoturismele pe care le folosea, costurile fiind achitate la Staţiile PECO de SC”I”SRL Târgu Mureş….”
La pag.5 al.4: „În vara anului 2003, anterior şi ulterior acestei perioade, inculpatul B.A. a mai pretins de la denunţătorul Codo Sandor Robert …..carburanţi pentru autoturism-în valoare totală de 15 milioane lei…”
La pag. 24 al.1: „faptele inculpatului B.A.care…..în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a pretins şi primit, în cursul anului 2003, sume de bani şi foloase materiale de la denunţătorul Codo Sandor Robert-asociat şi administrator la mai multe societăţi comerciale, între care SC”I”SRL Târgu Mureş, pentru ca la controalele efectuate să-l favorizeze în obţinerea rambursărilor de TVA, respectiv pentru a interveni, în acelaşi scop, la colegii săi ori şefii ierarhici din cadrul D.G.F.P. Mureş, care au efectuat sau programat alte controale.”
Din analiza extraselor prezentate mai sus se pot afirma următoarele:
– chiar dacă acest folos a fost pretins/primit de mine şi în cursul anului 2002, instanţa de judecată nu a fost sesizată şi cu eventualele acte materiale comise în acel an, deoarece prin dispozitivul rechizitoriului nu se extinde acţiunea penală cu privire la aceste acte;
– chiar dacă acest folos a fost pretins/primit de mine şi în cursul anului 2002, instanţa de judecată nu putea fi sesizată cu eventualele acte materiale comise în acel an pentru simplul motiv că nu am fost pus sub învinuire/inculpare pentru acele acte;
– întrucât în actul de învinuire se reţine pretinderea/primirea de carburanţi în valoare de 5 milioane lei în luna noiembrie 2003, prin rechizitoriu nu se putea extinde acţiunea penală cu privire la alte acte materiale săvârşite anterior acestui moment; drept urmare, nici instanţa de judecată nu poate extinde acţiunea penală cu privire la aceste eventuale acte materiale fără să respecte prev. art.335 C.p.pen.
– pentru anul 2003 nu se poate stabili cu certitudine dacă am pretins/primit acest folos înainte de al doilea control efectuat de mine la S.C. ”I” S.R.L.; această incertitudine îmi profită conform adagiului „in dubio pro reo”;
– nu există în aceste extrase nici o referire concretă la vreun control ce urma a fi făcut la societăţile comerciale controlate de denunţătorul Codo Sandor Robert de către colegii mei.
Concluzie: Întrucât nici acest folos nu are legătură cu cele două controale efectuat de mine la S.C.”I” S.R.L.-în luna august 2002 şi luna ianuarie 2003-ele nu au legătură nici cu vreo infracţiune de luare de mită ori trafic de influenţă comisă anterior celui de-al doilea control sus menţionat.

B. Acelaşi gen de analiză, aplicată stării de fapt aferentă anului 2003 şi în raport cu fiecare folos în parte, va adânci confuzia evidenţiată mai înainte sub mai multe aspecte şi anume:

1. Autoturismul VW Golf cu numarul de inmatriculare MS XXX.
1.1. Starea de fapt centrată pe acest folos este expusă în rechizitoriu de la pag.3 al.3 până la pag.5 al.1, cele mai relevante fiind însă alineatele 3,4 de la pag.3, ultimul continuând pe pag.4 şi primul alineat de la pag.4, precum şi la pag.15 al.2, motiv pentru care le vom prezenta, cu sublinierile de rigoare, în continuare:
Al.3 pag.3: „Mai mult, în primăvara anului 2003, inculpatul B.A. i-a promis denunţătorului că va interveni pe lângă colegii şi şefii săi, pentru a fi numit şi la alte controale. Făcând referire directă rambursarea TVA solicitată de SC”C”SRL Târgu-Mureş, societate comercială nou înfiinţată de denunţător, sus numitul i-a pretins acestuia pentru intervenţiile sale, un autoturism…..Pentru acest control au fost desemnaţi, în cele din urmă, inspectorii Negrea Vasile Eugen şi Oroian Maria….Desemnaţi iniţial pentru acest control, au fost însă B.A.şi Oroian Maria, dar pentru a nu provoca suspiciuni, primul s-a retras din control, intrând în concediu medical. Chiar şi în aceste condiţii, B.A. a continuat să-l asigure pe denunţător să sub influenţa lui, cei doi inspectori nu vor crea probleme societăţii comerciale, ceea ce de altfel s-a şi întâmplat…”.
Al.4 pag.3: „Potrivit afirmaţiilor făcute de denunţător, aceştia s-au prezentat la sediul social declarat al societăţii, au procedat la verificarea unor documente şi au redactat chiar procesul verbal, în care au propus rambursarea TVA solicitată. Datorită intervenţiei şefului de serviciu, Iclănzan Alexandru, care sesizase că SC”C”SRL este cea de-a treia societate înfiinţată de denunţător, existând posibilitatea dispunerii unui control fiscal, inculpatul B.A.l-a sfătuit pe Codo Sandor Robert să facă o cerere de renunţare la rambursarea TVA. Discuţiile în acest sens s-au purtat în locuinţa inculpatului Negrea Vasile Eugen, în prezenţa denunţătorului Codo Sandor Robert, a inculpatului B.A.şi a inspectoarei Oroian Maria, toţi aceştia stabilind că cea mai bună soluţie este depunerea unei cereri de renunţare la rambursare TVA..”
Al.1 pag.4: „Atenţionat de B.A., convins că acesta are influenţă asupra celor doi inspectori, dar şi asupra altor lucrători din cadrul D.G.F.P. Mureş, inclusiv şefii de servicii, atât în ce priveşte controlul pentru rambursarea TVA, cât şi pentru controlul fiscal, la care ar putea veni şi „nişte inspectori răi”, denunţătorul Codo Sandor Robert a decis să onoreze pretenţia inculpatului şi a luat legătura cu martorul Szekely Karoly…”
Al.2 pag.15: „Conchidem în final că, deşi inculpatul B.A. a efectuat numai două controale pentru rambursările de TVA solicitate de SC „INTERCARGO”SRL Târgu Mureş şi a primit autoturismul VY Golf 4 SDI, cu nr.MS-XXX abia în luna martie 2003, probele confirmă în suficientă măsură faptul că el a comis infracţiunile de luare de mită şi trafic de influenţă, întrucât, de la bun început, chiar şi în cursul anului 2004, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu referitoare la luarea măsurilor necesare împiedicări fraudei la stat. Mai mult, sus numitul a efectuat ulterior pretinderii şi primirii autovehiculului, controlul privind rambursarea TVA la SC”O”SRL Sovata, jud.Mureş, cunoscând fictivitatea tranzacţiilor comerciale, implicarea firmelor în care avea interese Codo Sandor Robert şi, potrivit înţelegerilor convenite cu acesta, urma să-l „ajute” în continuare la comiterea de fraude fiscale…”
Analiza acestor sublinieri evidenţiază următoarele:
– nu se poate stabili dacă acest folos s-a pretins/primit pentru controlul generat de cererea de rambursare de TVA ori pentru controlul fiscal generat de cererea de renunţare la rambursare de TVA;
– nu se poate stabili dacă acest folos s-a pretins/primit pentru controalele menţionate la liniuţa precedentă ori la alte controale ori şi la alte controale;
– nu se poate stabili dacă acest folos l-am pretins/primit pentru a-l favoriza personal cu ocazia unuia din controalele indicate la liniuţa precedentă ori pentru intervenţia/intervenţiile pe care urma să le fac pe lângă colegi şi şefii mei care urmau să facă controale la firmele controlate de denunţător;
– nu se poate stabili dacă acest folos l-am pretins/primit înainte sau după controlul generat de cererea de rambursare de TVA ori înainte sau după controlul fiscal generat de cererea de renunţare la rambursare de TVA.
Foarte important: În ziua de 14.01.2004 DNA-Serviciul Teritorial Mureş a efectuat prima percheziţie la domiciliul dlui Florea Aurel Cristian, unul din şefii de serviciu din cadrul D.G.F.P.Mureş, acesta ţi alţi 2 inspectori-Moldovan Sorin şi Hadăr Claudiu fiind puşi sub urmărire penală; la câteva zile, la solicitarea DNA, ministrul de finanaţe a dispus efectuarea unui control la toate firmele în care avea interese denunţătorul Codo Sandor Robert(raportul de audit este depus la dosar). În acest condiţii este pur şi simplu aberantă acuzaţia comiterii unor acte materiale de corupţie în anul 2004 de către mine ori alţi colegi.
1.2. Vom vedea, în continuare, că nici prezentarea probelor administrate în cauză în legătură cu acest folos nu este de natură să ofere claritatea necesară stabilirii vinovăţiei mele fie pentru comiterea infracţiunii de luare de mită fie pentru comiterea celei de trafic de influenţă.
a.Declaraţiile denunţătorului Codo Sandor Robert
21.07.2004
In această declaraţie la pag. 5 alin. 4 Codo Sandor Robert susţine ca după controlul privind rambursarea de TVA din luna martie 2003 de la Cargoline SRL, a apelat la mine pentru a-l ajuta si pentru acest ajutor mi-a oferit autoturismul VW Golf.: “La inceputul anului 2003, pentru controlul pe linia rambursarii de TVA la SC C SRL, unde eram asociat, a venit pe str. 8 Martie nr.59, Negrea insotit de Oroian Mariana. Controlul s-a finalizat intr-o singura zi, aproximativ 2 ore, Negrea asigurandu-ma verbal ca ca nu constatasera probleme si ca va da curs cererii de rambursare de TVA. M-a lasat sa inteleg ca avea cunostinta de faptul ca eu ma aflam in gratiile lui Iclanzan Alexandru. Cu toate acestea, in ziua urmatoare, Negrea Eugen a venit din nou la firma mea si mi-a spus ca Iclanzan Alexandru, care se afla in concediu, nu fusese de acord cu respectiva rambursare, aratand ca in lipsa lui nu trebuie sa mi se dea vreun ban. De asemenea, Negrea Eugen mi-a spus ca primise dispozitie de la seful sau sa anuleze actul de control, chiar mi-a precizat ca dispusese sa distruga acel act de control pentru a sterge orice urma a respectivei activitati si mi-a transmis sa fac cerere de renuntare. Eu m-am conformat acestei indicatii si prin urmare am si depus cererea de renuntare la DGFP Mures. Imediat, la cateva zile dupa aceea, Negrea Eugen m-a informat ca se dispusese efectuarea unui control fiscal la SC C SRL…..
…Aducandu-i la cunostinta problemele mele mai sus aratate lui B…. …., acesta m-a asigurat ca el poate sa intervina pe langa inspectorii din cadrul DCF ce urmau a face controlul la SC Cargoline SRL pentru a-i determina sa mi-l finalizeze intr-un mod si cu un rezultat favorabil. Pentru acest serviciu insa mi-a pretins si mi-a cerut in mod direct sa-i dau o masina…”.

Cu ocazia confruntării dintre mine şi denunţător la data de 19.08.2004 acesta declară:
„La începutul anului 2003, nu pot preciza cu exactitate luna, cu siguranţă s-a întâmplat până în luna februarie sau martie, pentru că B…. …. îmi spusese că se modificase legea privind rambursările TVA în sensul că nu mai era obligatoriu ca, clienţii să fie achitaţi, am întocmit o cerere de rambursare TVA în numele SC CARGOLINE SRL……………….Pentru efectuarea acestui control …… i-am solicitat ajutorul lui B.A. în scopul rezolvării favorabile a rambursării.
Acei inspectori mi-au spus că nu constataseră probleme şi că rambursarea solicitată urma să fie aprobată. Pentru aceasta ştiu că Oroian Maria a discutat cu soţia mea, căreia i-a cerut suma de 30 milioane lei. Această sumă urma să i-o dăm lui Oroian Maria la locuinţa noastră de pe str. Cutezanţei, a doua zi, unde ea urma să vină. De altfel, de atunci cunosc că Oroian Maria urma să împartă cu Negrea Eugen respectiva sumă,………………
Contrar celor stabilite cu cei doi inspectori, în dimineaţa zile următoare, la firma noastră a venit NEGREA EUGEN, care a purtat discuţii cu soţia mea, arătând că nu vor mai definitiva controlul……. Aceste aspecte mi le-a comunicat soţia mea telefonic, eu fiind plecat la Satu Mare. Soţia mi-a mai spus că inspectorul respectiv ne indicase să facem cerere de renunţare la rambursarea TVA şi că luase copii xerox de pe toate facturile fiscale ce proveneau de la firme din afara judeţului Mureş. Eu am luat legătura telefonic cu B.A. …. şi cu şeful său Iclăzan Alexandru şi i-am rugat să vadă ce se poate face. Iclăzan Alexandru mi-a spus că el este în concediu şi că un alt inspector se ocupă de respectivele probleme, însă Alexandru Iclanzan mi-a spus că va vedea ce se poate face. Ştiam că nu îndrăzneşte să apeleze la Negrea Eugen, însă am sperat că va rezolva problema cu Oroian Maria, cu care îmi spusese că se află în relaţii bune.
Din discuţile purtate ulterior cu B.A. …., conform celor spuse de el, am aflat că, în conformitate cu procedura ce exista în DGFP, SC C SRL, urma să fie supusă unui control fiscal. Cunoscand problemele ce puteau fi constatate, i-am cerut lui B.A. …. să mă sprijine în a lua legătura cu Negrea Eugen…..
După plecarea de la locuinţa lui Negrea Eugen, în zilele următoare l-am rugat pe B.A. …. să-mi faciliteze o întalnire cu Ciortea Radu pentru a-i prezenta problema mea………. m-am întalnit la restaurantul Majestic…… pe timpul discuţiei purtate cu Ciortea Radu, în care i-am spus problema mea legată de controlul fiscal de la SC CARGOLINE SRL şi i-am cerut sprijinul în scopul soluţionării lui în mod favorabil mie.
Eu m-am simţit dator să-l recompensez, motiv pentru care m-am arătat dispus să-i ofer suma de 5.000 euro.
Cu ocazia confruntării cu Negrea Vasile Eugen la data de 28.07.2004 denunţătorul declară:
“Imi amintesc faptul ca acasa la Negrea am fost impreuna cu B.A. …., acolo se mai afla si Oroian Maria. Nu mai retin daca era si sotia mea. Aceasta intalnire a avut loc dupa ce am depus cererea de renuntare la rambursarea de TVA pentru SC. C SRL.
Referitor la aceasta rambursare de TVA, tin sa precizez ca Negrea si Oroian au efectuat controlul la firma, dar Iclanzan Alexandru nu a fost de acord cu procesul verbal incheiat de acestia si a dispus distrugerea procesului verbal. Mie mi-a fost luat acel proces verbal de catre Negrea sau Oroian, iar B.A. m-a sfatuit sa depun cererea de renuntare…..
La intalnirea de la domiciliul lui Negrea, retin ca am discutat cam ce s-ar putea intampla ca urmare a renuntarii la cerere si am fost atentionat de cei trei inspectori ca ar trebui sa fac tot felul de interventii, ca sigur va urma un control fiscal. La acea discutie a participat Oroian Maria. Ceea ce a ramas practic stabilit, ca urmare a acestei discutii, a fost faptul ca singurul care ma poate ajuta cu ocazia controlului fiscal, este seful de serviciu Radu Ciortea.

În fine, în faţa instanţei, la termenul de judecată din 03.04.2006 denunţătorul declară:
“Revin şi arăt ca in numele SC C SRL, am mai adaugat o a doua cerere de rambursare iar controlul a fost efectuat de aceasta data de Negrea, care a fost impreuna cu o doamna, iar procesul verbal efectuat cu ocazia controlului, a doua zi a fost anulat si stiu acest lucru deoarece sotia mea trebuia sa-i dea 30.000.000 lei domnului Negrea, ………………… insa acest lucru nu s-a mai intamplat, adica sotia mea nu a dat banii si asa cum am aratat, procesul verbal a fost anulat. În legătură cu cea de-a doua cerere de rambursare, mentionez ca in perioada efectuarii controlului, Iclanzan Alexandru era in concediu si dl.Negrea a raportat acest lucru si ulterior, dupa 1 an de zile, am aflat ca acel control efectuat de Negrea a fost anulat la momentul respectiv din dispozitia lui Iclanzan Alexandru si, asa cum am aratat, procesul verbal intocmit a fost distrus, iar dupa aceea eu am facut o renuntare la cererea formulata la sugestia dl. Negrea precum si a dl. B.A. Dupa ce a fost anulat procesul verbal, impreuna cu dl.B.A. ne-am dus la dl.Negrea, care a afirmat ca a distrus xeroxurile efectuate pe actul SC C SRL, iar Negrea m-a sfatuit sa iau legatura cu dl.Ciortea Radu si ca dansul ma va putea ajuta in ceea ce priveste controlul fiscal care urma sa se efectueze….(pag.3)
În cursul anului 2003 luna februarie-martie i-am dat dl. B.A. un autoturism “Golf” de culoare albă şi nu mai ştiu dacă el mi-a solicitat expres acest lucru sau eu m-am oferit să îi dau maşina respectivă; cert este că am discutat şi deoarece vedeam numai dosare penale în jurul meu, îmi era frică şi nu mai ştiu ce se poate întâmpla, motiv pentru care, ca să mă ajute să îmi rezolv respectivele probleme “controale fiscale”, în sensul ca controalele fiscale să iasă bine, am purtat anumite discuţii şi am ajuns la soluţia de compromis că în schimbul ajutorului oferit, o să-i dau o maşină. (pag.5)
În ceea ce priveşte bunurile mai sus arătate…i-am dat autoturismul “Golf 4 SDE”…. pentru ca inculpatul sa ma ajute in ceea ce priveste crearea relatiei cu Ciortea, pentru a scapa de controlul fiscal de la SC C SRL, pentru ca inculpatul sa-mi furnizeze informatii in legatura cu controalele care urmau sa fie efectuate la societatile unde aveam interese in sensul sa-mi spuna cine urmeaza sa efectueze aceste controale, cand anume si ce fel de oameni sunt inspectorii care vin in control si de asemenea, sa intervina pe langa dl.Negrea si pe langa alti colegi ca sa nu am probleme din acest punct de vedere.(pag.8)
….bunurile le-am dat inculpatului B.A. ca societăţile unde aveam interese sau care erau ale mele, să fie protejate de inspectorii din cadrul Finanţelor Publice.(pag.8)
În ceea ce priveşte Golf-ul alb, am considerat că este necesară darea acestuia lui B.A. întrucît urmau să fie efectuate şi alte controale pentru ca acestea să iasă bine şi mai mult de atît şi la SC”C”, trebuia să se efectueze un control fiscal care de asemenea, trebuia să fie în regulă. In ceea ce priveste controlul fiscal ce urma sa fie efectuat la SC C SRL , nu stiam cine urma sa vina in control, insa acest lucru depindea de Ciortea Radu si fara inculpatul B.A., respectiv fara ajutorul acestuia, nu aveam cum sa fac cunostinta cu Ciortea.(pag.10)

Oricât vom citi şi reciti rândurile de mai sus tot nu vom ajunge la răspunsul căutat la întrebarea: când şi pentru ce s-a pretins/primit acest folos ?
În schimb, prin lecturarea respectivelor rânduri, am identificat o multitudine de posibile răspunsuri, care nu ţin de ştiinţa dreptului penal, ale cărei răspunsuri trebuie să fie certitudini, ci mai degrabă ele ţin de ficţiune, cum ar fi:
La întrebarea: când ?
– înainte de existenţa vreunei cereri de rambursare TVA la S.C.CARGO LINE S.R.L.;
– înainte de numirea mea în echipa de control ce trebuia să facă controlul ca urmare a formulării de către S.C.C S.R.L. a cererii de rambursare de TVA;
– după numirea mea în echipa menţionată la liniuţa precedentă;
– după schimbarea mea din respectiva echipă ca urmare a intrării mele în concediu de boală;
– după efectuarea controlului de către noua echipă;
– după formularea de către S.C.C S.R.L. a cererii de renunţare la TVA;
– după desemnarea echipei de control fiscal ca urmare a depunerii cererii de renunţare la TVA de către S.C.C S.R.L.;
– după efectuarea controlului fiscal la S.C. S.R.L., dar în legătură cu respectivul control fiscal;
– după efectuarea controlului fiscal la S.C.CARGO LINE S.R.L., dar în legătură cu alte controale de rambursare TVA ori fiscale ce urma a fi efectuate la grupul de firme în care denunţătorul avea interese;
– aceleaşi răspunsuri în raport cu S.C.OTITRANS S.R.L.
La întrebarea: pentru ce ?
– pentru ca eu să-i soluţionez în mod favorabil cererea de rambursare de TVA;
– pentru ca eu să rezolv problema acelui control cu dna Oroian Maria;
– pentru ca eu să rezolv problema acelui control cu dl Negrea Eugen;
– pentru ca eu să intervin pe lângă inspectorii din cadrul Direcţiei de Control Fiscal ce urmau a face controlul pentru rambursarea de TVA la SC Cargoline SRL şi a-i determina sa mi-l finalizeze într-un mod şi cu un rezultat favorabil;
– pentru că l-am sfătuit pe denunţător să depună cererea de renunţare la TVA;
– pentru ca eu să intervin pe lângă colegii şi şefii mei ca la controlul fiscal ce urma să fie efectuat la S.C.CARGO LINE S.R.L. să fie repartizaţi inspectori buni;
– pentru ca eu să intervin pe lângă inspectorii din cadrul Direcţiei de Control Fiscal ce urmau a face controlul fiscal la SC Cargoline SRL şi a-i determina sa mi-l finalizeze într-un mod şi cu un rezultat favorabil;
– pentru a-i face cunoştinţă cu Ciortea Radu, întrucât era singurul care putea să-i rezolve controlul fiscal la S.C.CARGO LINE S.R.L.;
– pentru ca şi alte controale să iasă bine;
– aceleaşi răspunsuri în raport cu S.C.OTITRANS S.R.L.

b. După cum lesne veţi putea constata nici martorii acuzării nu lămuresc lucrurile, ci, dimpotrivă, le fac şi mai confuze.
b.1.Astfel, martora CODO ANDREEA în declaraţia sa din 24. 07.2004 arată că:
“In primăvara anului 2003, soţul meu a întocmit o cerere de rambursare de TVA pentru SC CARGOLINE SRL, în urma căreia s-a prezentat pentru verificări o echipă de inspectori din cadrul DGFP Mureş, formată din Negrea Eugen şi Oroian Maria.
În ziua imediat următoare, însă spre surprinderea noastră, Negrea Eugen a venit la sediul firmei şi ne-a comunicat că îl înştiinţase pe şeful său de serviciu, Iclănzan Alexandru, care era în concediu , despre controlul efectuat la SC CARGOLINE SRL şi că acesta dispusese anularea procesului verbal întocmit şi arătase că în lipsa lui nu trebuie să ni se mai dea nici un ban.
Negrea Eugen, cunoştea faptul că Iclănzan Alexandru proteja firmele noastre pe baza acelei relaţii de colaborare cu cumnata sa.
Tot în acea discuţie, inspectorul Negrea ne-a spus că Iclănzan Alexandru ne transmisese să facem cererea de renunţare la rambursarea TVA, pe care noi l-am făcut în aceeaşi zi.
Ulterior însă, la câteva zile după aceea, tot Negrea Eugen i-a comunicat soţului meu că Iclănzan Alexandru îi spusese ca SC CARGOLINE SRL să fie supusă unui control de natură fiscală.
De la soţul meu am aflat că B…. …. îi pretinsese în mod gratuit o maşină pentru ajutorul pe care promisese că ni-l va da atât pe timpul efectuării controlului fiscal ce urma a se efectua la SC CARGOLINE SRL, cât şi pe linia rambursărilor de TVA ce urma să le solicităm ulterior.

După o zi, respectiv la 25.07.2004 aceeaşi martoră declară cu totul altceva şi anume:
“Din cate imi amintesc, anterior efectuarii controlului pentru rambursarea TVA la SC Cargoline SRL, sotul meu a purtat discutii cu B…. …., rugandu-l sa intervina pe langa Negrea pentru a fi ingaduitor pe timpul verificarilor si pentru a propune solutionarea in mod favorabil a cererii noastre de rambursare TVA, ocazie cu care B…. i-a precizat lui Robert ca acelui inspector ar fi sa-dea ,,o atentie” mai exact o suma de bani, fiindca avea mare nevoie pentru ca fiul ii era bolnav si urma sa fie supus unei operatii….
Aproximativ in cursul lunii mai sau iunie 2003, la SC Cargoline SRL a fost demarat controlul fiscal de catre o echipa de inspectori din cadrul DCF Mures, nu-mi amintesc cum se numeau, iar pe timpul derularii acestuia, sotul meu mi-a spus la un moment dat ca trebuie sa-i cumpere si sa-i dea cu titlu gratuit o masina si inspectorului Negrea…..
…..in urma acelui control fiscal am fost sanctionati cu suma de 180 sau 200 mil. lei, pe care i-am platit prin cont bancar.”

De asemenea, cu ocazia confruntării martorei Codo Andreea cu dl. Negrea Eugen în data de 29.07.2004, nartora declară:
“Referitor la controlul privind rambursarea TVA la SC Cargoline SRL, arat ca, dupa cei doi inspectori au verificat documentele financiar-contabile ale societatii timp de aproximativ 2-3 ore, mi-au comunicat ca nu constatasera probleme pe linia rambursarii TVA si ca se vor deplasa acasa la Negrea pentru a intocmi procesul verbal de control….
In ziua urmatoare insa, contrar celor stabilite, am constatat ca la biroul nostru din str. 8 Martie, nr. 59 a venit iarasi Negrea, care a purtat o discutie cu sotul meu, discutie la care insa eu nu am asistat. Din cele relatate insa ulterior de Codo Robert, am aflat ca Negrea ii spusese ca nu mai intocmise procesul verbal de control la SC Cargoline SRL, deoarece seful sau de serviciu, Iclanzan Alexandu, care se afla in concediu, ii spusese ca in lipsa lui nu trebuie sa se efectueze controlul la aceasta firma. De asemenea, am aflat ca Negrea ii comunicase sotului meu ca Iclanzan Alexandru ne transmisese sa depunem cerere de renuntare TVA.
În perioada imediat urmatoare, nu as putea preciza exact dupa cat timp, sotul meu mi-a spus ca aflase de la Negrea sau de la B…. ca SC Cargoline SRL urma sa fie supusa unui control fiscal. De altfel, acest control a si avut loc in vara anului 2003, fiind efectuat de catre inspectorii din cadrul DCF Mures.
Din cate retin, pe timpul efectuarii acelui control fiscal, sotul meu mi-a relatat in una din zile ca inspectorul Negrea ii ceruse cu titlu gratuit o masina. Nu pot preciza exact motivul pentru care Negrea facuse acea solicitare, sub ce forma si in contul caror promisiuni. Stiu ca sotul meu a ,,onorat” pretentia lui Negrea….
…..pe timpul controalelor pe care Negrea le-a efectuat la firmele noastre, nu consider ca si-a depasit atributiunile de serviciu. Arat ca personal consider ca Negrea nu a intervenit pe langa alti colegi de-ai dumnealui in scopul favorizarii firmelor noastre pe linia obtinerii de rambursari TVA, ci pe langa dumnealui a intervenit inspectorul B…. in scopul de a fi indulgent pe timpul verificarilor efectuate la firmele noastre.

Aceeaşi martoră-Codo Andreea-în declaraţia din 03.04.2006, ne oferă o altă variantă şi anume:
“Precizez faptul ca promisiunea si ajutorul pentru care a primit D-l B…. …. masina se referea la un control care urma sa se efectueze la Cargoline si urma unei cereri de rambursare……
Personal nu am oferit nici unui inspector foloase necuvenite cu ocazia efectuarii controlului la Cargoline si nici nu l-am vazut pe sotul meu facand acest lucru cu ocazia controlului respectiv. Personal nici anterior controlului n-am participat la asemenea discutii sau predarea de foloase necuvenite.”
b.2. Declaraţia martorului Nicusan Coriolan din 29.01.2007
“In ce priveste autoturismul Golf 4, stiu ca a fost cumparat de Codo de la Szekely Karoly si data inculpatului B…. …. pentru favorurile acordate S.C.Bob Serv S.R.L.sau S.C.Intercargo S.R.L. Aceste aspecte le cunosc din spusele lui Codo…
Motivul pentru care a fost dat autoturismul lui B…. …. se refera la darea de mita, favorizarea societatii la rambursare. Consider ca autoturismul a fost dat si ca inculpatul sa intervina si pe langa ceilalti colegi de ai lui. Nu stiu pe lângă ce colegi trebuia sa intervina inculpatul B…. …., dar atat pot mentiona ca sunt martor cu Ciortea, Negrea, Moldovan Sorin, Hadar…”

b.3.Declaraţia martorei Nicuşan Ramona data în 29.11.2006
“Ulterior din spusele sotului meu si Codo am aflat ca acest autoturism Golf a fost dat d-lui B…. …. de catre Codo pentru a facilita o rambursare de TVA; tot din spusele celor 2 am aflat ca d-l B…. lucreaza la Finante.”

Faţă de cele arătate mai sus, repetăm întrebarea: când şi pentru ce am pretins/primit acest folos ca să ştiu şi eu pentru ce trebuie să mă apăr ?

2. Suma de 500 Euro înainte de plecarea în concediu şi cea de 50 mil….e lei după revenirea din concediu.
Analiza ambelor foloase la acest punct se justifică datorită faptului că denunţătorul le leagă de un control la S.C.OTITRANS S.R.L.Sovata.
2.1.Prin prisma criteriului cronologic, aceste sume nu au absolut nici o legătură cu infracţiunile de trafic de influenţă şi luare de mită, raportat la controalele-de rambursare TVA ori fiscale-la S.C.INTERCARGO S.R.L. şi S.C.CARGO LINE S.R.L.din lunile august 2002, ianuarie 2003, martie-iunie 2003.
2.2. În continuare voi încerca să demonstrez că nici din punct de vedere al mobilului care a stat la baza pretinderii/primirii acestor foloase nu se poate face nici o legătură cu cele două fapte penale, astfel că, şi acuzaţiile legate de aceste foloase sunt ABUZIVE.
Vom începe cu procesul verbal din 26.07.2004 în care se consemnează această învinuire: „…în cursul anului 2003, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, numitul A…….a pretins sume de bani şi foloase materiale de la denunţătorul Codo Sandor Robert…….. pentru ca la controalele efectuate să-l favorizeze în obţinerea rambursărilor de TVA, respectiv pentru a interveni, în acelaşi scop, la colegii sau şefii săi din cadrul D.G.F.P. Mureş, care au efectuat alte controale; pentru aceasta, sus numitul a primit …………în vara anului 2003, 500 euro, prin intermediul martorului Laszlo Zsigmond,…..
A doua zi-27.07.2004-mi-a fost prezentată din nou aceeaşi învinuire fapt ce rezultă din procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală cu acea ocazie, astfel că nu-l vom mai reitera.
La data de 15.09.2004 s-a extins urmărirea penală cu privire la suma de 150 mil….e lei, bani pe care i-aş fi pretins pentru un control pe care îl făcusem la S.C.OTITRANS S.R.L..
Vom continua cu rechizitoriu în care sunt mai multe menţiuni legate de aceste folos după cum urmează:
La pag.3 al.2: „Făcând de la bun început referiri la persoanele mai sus menţionate, lăsându-l pe denunţătorul Codo Sandor Robert să înţeleagă că îl poate ajuta să obţină alte rambursări TVA, direct sau prin intermediul colegilor săi din cadrul Direcţiei de Control Fiscal, inculpatul A…. a început să-i pretindă acestuia diverse foloase materiale, precum: ….chiar şi sume de bani, în lei sau în valută….”
La pag.5 al.2 şi 3: „Continuând să facă denunţătorului promisiuni că îl va ajuta pe acesta la controalele pentru rambursări TVA şi controalele fiscale, direct sau prin intermediul colegilor săi ori şefilor ierarhici, ajutându-l efectiv în această privinţă, inculpatul A…. a mai pretins şi a primit, în mod repetat de la Codo Sandor Robert, în vara anului 2003, înainte de a pleca în concediu de odihnă în străinătate, suma de 500 euro…
Banii au fost remişi inculpatului A…. de către martorul Laszlo Zsigmond………a făcut acest lucru la cererea denunţătorului Codo Sandor Robert, de menţionat fiind că anterior inculpatul A…. fusese într-un control pentru o rambursare TVA la SC”OTITRANS”SRL Sovata, jud.Mureş, societate la care asociat unic şi administrator era Laszlo Otilia…..Rambursarea TVA, în sumă de 67.379.759 lei, a avut la bază tranzacţii comerciale fictive cu firmele denunţătorului Codo Sandor Robert…..”
La pag.5 al.4: „În vara anului 2003, anterior şi ulterior acestei perioade, inculpatul A…. a mai pretins de la denunţătorul Codo Sandor Robert 150 mil….e lei, primind numai 50 mil….e lei….. ……..”
La pag. 24 al.1: „faptele inculpatului A…. care…..în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, a pretins şi primit, în cursul anului 2003, sume de bani şi foloase materiale de la denunţătorul Codo Sandor Robert-asociat şi administrator la mai multe societăţi comerciale, între care SC”INTERCARGO”SRL Târgu Mureş, pentru ca la controalele efectuate să-l favorizeze în obţinerea rambursărilor de TVA, respectiv pentru a interveni, în acelaşi scop, la colegii săi ori şefii ierarhici din cadrul D.G.F.P. Mureş, care au efectuat sau programat alte controale.”
Din analiza sublinierilor de mai sus rezultă că, în pofida unor trimiteri explicite la controalele pentru rambursări TVA şi a celor fiscale de la firmele controlate de Codo Sandor Robert, foarte probabil, aceste foloase, în ipoteza denunţătorului, au fost pretinse/primite pentru un control pe linie de rambursare TVA la S.C.OTITRANS S.R.L. Sovata, societate care nu era controlată de denunţător, ci, eventual, de Laszlo Zsigmond.
Pe de altă parte, observăm că nu se face nici o precizare referitoare la vreo discuţie anterioară controlului la respectiva societate comercială, în timpul căreia să-i fi pretins denunţătorului ori altor persoane foloasele sus menţionate, în scopul arătat de art.254 C.pen., respectiv art.257 C.pen.

2.3. După cum vom demonstra în continuare, nimeni nu confirmă această acuzaţie a denunţătorului şi nici denunţătorul nu este în măsură să dea o explicaţie clară în raport cu acest folos, ceea ce evident a făcut imposibilă alegerea unei singure ipoteze de învinuire, de către procuror.

a. Astfel, în declaraţia sa 15.09.2004 denunţătorul Codo Sandor Robert menţionează că:
„Şi în condiţiile descrise suma de 500 euro, bani pe care i-a înmanat Laszlo Zsigmond în staţia PECO ,,PETROM din Sovata, înainte ca acesta să plece în concediu în vara anului 2003, precum şi suma de 50 mil….e lei din cele 150 mil….e lei, pe care i-a pretins pentru ajutorul pe care l-a dat la verificările efectuate la SC OTITRANS SRL Sovata, jud. Mureş.
Nu am făcut de la început toate aceste precizări, întrucat aceste elemente mi le-am amintit pe parcursul derulării anchetei, dar şi datorită faptului că am considerat că nu are rost să le relev, fiind greu de probat.”
Cu ocazia confruntării cu mine la data de 19.08.2004 denunţătorul declară că: „În vara anului 2003, după controlul pe care B…. …. îl făcuse la SC OTITRANS SRL Sovata şi după revenirea din concediu, acesta mi-a cerut să-i dau suma de 150 mil….e lei. Eu i-am dat în 2 tranşe suma totală de 50 mil….e lei, ei constituind un cadou pentru acoperirea înşelăciunilor care ştia că la săvarşisem.
În legătură cu acelaşi folos, în faţa instanţei de judecată, la termenul de judecată din 3.04.2007, denunţătorul a dat următoarea declaraţie: În legătură cu această chestiune arăt că pentru ajutorul dat de inculpat lui Laszlo Zsigmond cu ocazia efectuării controalelor, inculpatul mi-a solicitat o sumă de bani în lei, însă nu pot preciza cuantumul acesteia, însă ştiu că i-am dat acestuia în două tranşe o anumită sumă, iar cuantumul acesteia am menţionat-o în conţinutul declaraţiilor date în faţa organelor de cercetare penală şi în prezent nu-mi aduc aminte cuantumul acesteia.”

b. Cu ocazia confruntării mele cu martorul Laszlo Zsigmond din 18 08 2004 acesta declară:
„Codo îmi ceruse sub formă de împrumut suma de 500 euro şi mi-a indicat să mă deplasez şi să dau acei bani unei persoane care mă aştepta la intrare în oraşul Sovata, vis-à-vis de staţia Petrom, într-un autoturisn VW Golf de culoare albă, m-am conformat, acolo l-am întâlnit pe B…. …..
Nu am cunoştiinţă ce s-a întâmplat cu acei bani, dacă B…. i-a dat lui Codo. Cert este că la scurt timp după aceea l-am sunat pe Codo R. şi i-am confirmat că dădusem suma de 500 euro persoanei respective..
Eu i-am dat lui Boliă …. suma de 500 euro crezând că la rândul său o va transmite lui Codo R. astfel ne mai fiind nevoie să mă deplasez la Tg. Mureş.”
În declaratia martorului Laszlo Zsigmond data in 08.06.2006 in dosarul prezentei cauze se afirmă că:„In ceea ce priveste obiectul acestui dosar, arat ca pe inculpatul B…. nu il cunosc, l-am vazut pe acesta de aproximativ 3-4 ori in viata mea,…am fost contactat telefonic de Codo Robert care mi-a cerut sa-i dau imprumut suma de 500 Euro si deoarece nu de mult timp ajunsesem acasa, i-am adus la cunostinta acestuia ca nu pot sa ma mai deplasez inca o data la Tg Mures si atunci el mi-a spus ca o sa sune pe cineva la care sa-i dau suma respectiva si care sa-i fie dusa lui. … In afara de suma de 500 Euro, cu titlu de imprumut, i-am mai dat numitului Codo si alte sume de bani cu acelasi titlu…”.
c. Cu ocazia confruntării mele cu martora Laszlo Otilia din 17 08 2004 aceasta declară:
„Am completat respectiva declaraţie şi am semnat-o, după care B…. …. în timp de cca.30 minute a verificat documentele firmei mele….
Pe timpul acestor discuţii, B…. nu m-a lăsat să înţeleg că va trebui să-i ofer un comision sau o sumă de bani pentru a-mi soluţiona în mod favorabil cererea de rambursare TVA.
Ulterior, aproximativ la sfârşitul verii anului 2003, în una din zilele în care am venit la serviciu, soţul meu mi-a spus că trebuie să mergem repede la Staţia Peco de la intrarea în Sovata, pentru că primise un telefon şi că trebuia să dea 500 euro unei persoane care ne aştepta şi care se grăbea.
Am văzut că din acea maşină a coborât B…. …., persoana cu care luasem legătura la DGFP, căreia soţul meu i-a dat acea sumă de 500 euro.”
d. De asemenea, în declaratia sa din 08.06.2006 martora Laszlo Otilia arată următoarele: „Intr-o zi, nu pot preciza exact in ce data, dupa ce am ajuns acasa de la servici si am luat masa impreuna cu sotul meu Laszlo Zsigmond, acesta a fost sunat pe telefonul mobil si dupa ce a discutat, mi-a spus ca l-a sunat Codo Robert si ca trebuie sa ne grabim si sa ne deplasam pana la intrarea in or. Sovata deoarece sotul meu trebuie sa ii duca ceva bani si sa ii predea cuiva care este intr-o masina si chiar merge la Tg Mures si suma respectiva trebuie sa ajunga la Mures; nu-mi aduc aminte exact care era cuantumul sumei, 200 sau 500, insa stiu sigur ca era vorba de euro”.
Arat ca am fost administratorul unic al SC Otitrans SRL, iar la aceasta firma dl. B…. a efectuat un singur control…. Cu aceasta ocazie, dl. B…. nu mi-a solicitat nimic, nici bani, nici alte bunuri.”

Concluzii: Nici pe baza declaraţiilor subliniate mai sus nu se poate stabili cu certitudine pentru ce s-a pretins/primit sumele de 500 Euro, respectiv 50 mil….e lei.
Mai mult, declaraţiile ultimilor doi martori nu fac nici o referire la suma de 50 mil….e lei, ceea ce ridică încă un semn de întrebare în legătură cu răspunsul căutat de noi.
Nici măcar denunţătorului Codo Sandor Robert nu-i vine să creadă că pe baza unei simple afirmaţii făcute de el, fără alte probe care să o confirme, ar putea fi pus cineva sub acuzare şi cu atât mai mult condamnat.
Chiar dacă am accepta ipoteza că am pretins şi primit cele două sume de bani, prin prisma aceloraşi declaraţii prezentate mai sus, mai degrabă s-ar putea vorbi despre o faptă de primire de foloase necuvenite, decât despre luare de mită ori trafic de influenţă.

3. Piese auto, respectiv manopere-reparaţii la autoturismul VW Golf 4 SDI, cu nr. de înmatriculare MS-75-FOC şi un telefon mobil marca Nokia 6610. Tot ce-am scris la punctul 2 este valabil şi în cazul acestui folos.
Am grupat aceste foloase pentru simplu motiv că au o caracteristică comună şi anume aceea că nu sunt legate explicit ori implicit de nici un control, indiferent de natura lor, astfel că, orice alt comentariu devine de prisos.

C.
O analiză comparativă a valorii foloaselor pe care denunţătorul susţine că le-am pretins/primit de la el cu sumele obţinute în urma controalelor efectuate de mine la S.C.INTERCARGO S.R.L. este, în opinia mea, în măsură să evidenţieze caracterul mincinos al acuzaţiilor sale şi, pe cale de consecinţă, lipsa de consistenţă a învinuirilor ce mi-au fost aduse prin rechizitoriu, precum şi a condamnării mele de către instanţa de fond.

PRESUPUSELE FOLOASE PRETINSE/PRIMITE DE MINE CONFORM RECHIZITORIULUI :
– autoturism VW Golf = 399.322.000 lei (11.000 euro x 36.302 lei/Euro-curs BNR 07.04.2003)
– Euro = 18.151.000 lei (500 Euro x 36.302 lei/Euro)
– lei = 50.000.000 lei
– telefon mobil = 10.000.000 lei
– carburanţi = 15.000.000 lei
– reparaţii la autoturism şi piese auto = 20.502.461 lei
Total : 512.975.461 lei
Fac precizarea ca cele 2 controale efectuate de echipele din care am făcut parte, la S.C. INTERCARGO S.R.L., au fost singurele controale, dintr-un numar de 16 actiuni de control ale Directiei Controlului Fiscal Mures la firme apartinand grupului Codo, la care s-au aplicat sanctiuni contraventionale. Totodata, controalele instrumentate de mine au avut ca si rezultat diminuarea substantiala a TVA de rambursat, insa doar ca urmare a respectarii dispozitiilor legale in vigoare privind rambursarea TVA.
Iată situatia sumelor solicitate şi a celor rambursate în urma controalelor efectuate de mine la firmele aparţinând grupului de firme aflate sub controlul denunţătorului Codo Sandor Robert – extrase din Dosarul de fond al Tribunalul Mures, vol. I – filele 486-491:

NNr. crt. Denumire societate Nr. si data Procesului verbal de control Coleg de echipa Amenda contraven-tionala
-lei- Suma solicitata

-lei- Suma respinsa

-lei- Suma rambursata

-lei-
1. INTERCARGO 1791/12.08.’02 Burus V. 2.000.000 613.261.908 495.050.469 118.211.439
2. INTERCARGO 64/14.01.’03 Moldovan S. 6.095.978 448.325.487 55.611.965 392.713.531
Total 8.095.978 1.061.587.395 550.662.425 510.924.970

Dupa cum se poate observa, presupusele foloase au o valoare totală de 512.975.461 lei, adică mai mare decât valoarea totală a rambursărilor efective in suma de 510.924.970 lei.

D.
În cazul controlului de la S.C.CARGO LINE S.R.L. la valoarea folosului pe care denunţătorul susţine că i l-am pretins-autoturism VW Golf=399.322.000 lei (11.000 euro x 36.302 lei/Euro-curs BNR 07.04.2003)-trebuie adăugate foloasele pretinse/primite de alte persoane şi anume:
– inspectorii Oroian Maria şi Negrea Vasile Eugen-30.000.000 lei;
– şefului de serviciu Ciortea Radu – 5000 Euro.
Disproporţia vădită între ceea ce a dat ori a promis că va da şi ceea ce urma să obţină denunţătorul cu ajutorul meu şi a colegilor mei în acest caz înlătură, în opinia mea, orice urmă de îndoială asupra caracterului mincinos al acestor acuzaţii.

E.
1. La data de 17.03.2003, când a fost depusă cererea de rambursare de TVA nr. 2/383/17.03.2003 de către S.C.CARGO LINE S.R.L., autoturismul era deja cumpărat de tatăl meu B…. ….-05.03.2003- (momentul cumpărării autoturismului este anterior datei încheierii în formă scrisă a contractului de vânzare cumpărare-20.03.2003). De asemenea, autoturismul a intrat in posesia efectiva a tatălui meu B…. …. la data de 05.03.2003, iniţial, autoturismul circuland cu numere roşii de Germania, cartea verde din Germania expirand în 11.03.2003.
La acele momente nu se ştia că eu voi fi repartizat în echipa de control, in conditiile in care cererea de rambursare TVA nr. 2/383/17.03.2003 a fost inregistrata in data de 17.03.2003, iar martorul Codo Sandor sustine ca abia dupa aceasta data ar fi inceput „procesul de mituire” al meu, iar cererea de renunţare la TVA înregistrată sub nr. 5996 este din 27.03.2003. Controlul fiscal a fost programat în luna mai 2003, ceea ce exclude orice legătură între acest control şi achiziţionarea autoturismului de către tatăl meu. Sustinerile martorului insa in acest context sunt lipsite de logica si sunt necredibile intrucat nu se ştia la momentul cumpărării autoturismului de către tatăl meu că la S.C.CARGO LINE S.R.L. va fi un control fiscal. Cu toate acestea, instanta de apel nu a analizat in nici un fel aceste aspecte, preluand fara cenzura toate sustinerile martorului Codo Sandor Robert.
In aceasta situatie se pune intrebarea legitima: cum puteam sa primesc drept mita un bun pe care tatal meu il cumparase deja cu 12 zile inainte?

2. Din declaratia martorului Szekely Karoly data în 29.01.2007 rezultă că: “Dupa ce am ajuns in Romania am fost sunat de Codo care se interesa de masina. Nu stiu de unde a aflat ca am o asemenea masina, insa cert este ca m-a sunat de mai multe ori intrebandu-ma daca autoturismul nu este de vanzare.
Codo mi-a spus atunci ca are un client pentru autoturismul si nu lui ii trebuie….”
Faptul că denunţătorul a intermediat vânzarea autoturismului către tatăl meu este susţinut şi de mărturiile acelor persoane care confirmă implicarea sa în acest gen de activităţi. Vom exemplifica cu declaraţia martorului Csiszer Istvan Gyorgy din 29.01.2007:
“Codo Sandor, pe firmele lui, este adevărat ca aducea şi maşini mici pe care ulterior le revindea, dar acestea erau aduse la comanda. In aceste afaceri cu maşinile mici, Codo Sandor Robert era implicat împreuna cu Nicuşan.”

3. In rechizitoriu, la pagina 4, alin.4, se susţine ideea potrivit căreia intrarea de către mine în posesia autoturismului VW Golf ar fi fost acoperita fraudulos cu acte pe numele tatalui meu, precum şi faptul ca aş fi folosit exclusiv acest autoturism. „…Pentru a acoperi modul fraudulos in care inculpatul A…. obtinuse autoturismul, actele de vanzare-cumparare au fost incheiate pe numele tatalui acestuia, B…. …., atat Codo Sandor Robert , cat si Szekely Karoly acceptand varianta propusă de inculpat.” Se încearcă chiar, la pagina 13, alin. 3 din actul sus mentionat, prezentarea tendenţioasa a Contractului de comodat ca si o dovada clară a preconstituirii de probe.
Ţin să precizez ca pentru toate autoturismele familiei mele-Mercedes 123 D, Daewoo Espero si VW Golf-folosite de mine, am întocmit pentru câte un contract de comodat pentru a fi în legalitate în raport cu legislaţia rutiera, nicidecum cu scopul de a ascunde ceva.

4. In rechizitoriu se incearca a se induce ideea eronata potrivit careia B…. …. a fost doar un interpus de-al meu, cu scopul de a masca primirea unui folos ilicit de către mine-autoturismului litigios.
In realitate, B…. …. a fost un potential partener de afaceri al unei societati de transport, care trebuia sa plateasca aceste transporturi si nu sa beneficieze de ele cu titlul de mita pentru mine. De asemenea, aşa am arăta mai sus, el a fost un client al autoturismelor intermediate de Codo Sandor Robert.
Aceasta falsa sustinere indusa in rechizitoriu, este infirmata de insasi Codo Sandor Robert prin declaratia din 03.04.2006 data in prezentul dosar. Astfel, la pagina 4, alin. 2 din declaratie se arată: “ Initial am fost de acord sa efectuez aceste curse, insa cu ajutorul unui angajat de al meu, respectiv numitul Agoston Lehel, am aflat ca nici la SC Georgia Group S.R.L. – cu care tatal inculpatului a mai facut asemenea curse- nu i-au platit contravaloarea transportului si am renuntat sa efectuez cursele solicitate.” La pagina 6, alin. 1 acesta sustine: „ Este adevarat faptul ca, cu tatal inculpatului B…. am purtat anumite discutii legate de achizitionarea unui autoturism, in cursul anului 2003, dupa ce i-am dat Golf-ul inculpatului, in sensul ca dl. B…. …., impreuna cu B…. …. au venit pe str. Bucinului unde aveam parcat autoturismul, intrucat eram in vizita la cineva, si, la solicitarea acestora, i-am dat cheia masinii marca „Audi A4 Combi”, cred ca era vorba de acest autoturism, iar cei doi au plecat in proba, deoarece masina trebuia sa fie vazuta si de d-na B…., mama inculpatului. Aceste chestiuni mi-au fost aduse la cunostinta de inculpatul B…. care mi-a spus ca au venit in oras parintii lui si masina care urma sa fie cumparata de tatal lui trebuie sa fie vazuta si de mama lui”.
De asemenea, faptul ca tatal meu, domnul B…. …., a avut contacte de afaceri cu Codo Sandor Robert incepand cu data de 16 februarie 2003, este demonstrat indubitabil de desfasuratorul convorbirilor telefonice efectuate in reteaua Romtelecom in perioada lunilor februarie-martie 2003 (anexa nr. ) pentru postul telefonic al S.C.PODREG PRODAROM S.R.L., din localitatea Rastolita. In contradictie cu analiza instantei de fond potrivit careia „intre cele doua posturi telefonice anumite persoane au purtat diferite convorbiri telefonice, insa aceste aspecte nu confera nici un detaliu referitor la identitatea persoanelor fizice care au efectuat convorbirile respective…”, este greu de crezut ca eu m-as fi deplasat in timpul programului de lucru, din Targu Mures pana in localitatea Rastolita (distanta este de 72 de kilometri) pentru a-l apela pe Codo Sandor Robert. In aceste conditii, realitatea contactelor de afaceri dintre tatal meu, B…. …., si Codo Sandor Robert este pertinenta si demonstrata, insa nu a fost retinuta de catre instanta de fond.
Precizez ca am solicitat si operatorului de telefonie mobila Orange eliberarea desfasuratorului cu toate apelurile detaliate, insa arhiva acestora nu este pastrata decat pe o perioada mai mare de 3 ani, ca urmare nu mi-au putut furniza acest desfasurator. Arat insa ca convorbiri telefonice au fost purtate cu certitudine si de pe numarul de mobil al domnului B…. …. cu Codo Sandor Robert, ceea ce confirma sustinerile mele privind realitatea contactelor de afaceri dintre cele 2 persoane indicate mai sus.

5. În dosar au fost administrate următoarele probe care infirmă caracterul ilicit al achiziţionării autoturismului litigios de către tatăl meu:
a) Contractul de vanzare-cumparare incheiate intre B…. …. si Szekely Emoke,
b) Declaratia martorului B…. ….;
c) Declaratia martorei B…. Sabina;
d) Declaratia martorului Ciorba Gabriel ….;
e) Declaratia martorului Bakos Lucian;
f) Extrase bancare care confirma scoaterea unor sume de bani pentru plata autoturismului, prin intermediul lui Codo Robert Sandor catre Szekely Emoke.

F. La pagina 2 si 3 din rechizitoriu se creeaza falsa imagine a unor controale superficial facute de mine si care ar fi favorizat respectivele firme controlate de Codo Sandor Robert: ”… acest control a fost finalizat, potrivit afirmaţiilor denunţătorului, „rapid” cu o rambursare TVA in suma de 118.211.4398 lei, suma solicitata fiind insa de 613.261.908 lei, din care 433.008.403 lei a fost reportata pentru decontul lunii urmatoare…. Ulterior, mai precis in luna ianuarie 2003, inculpatul A…. a efectuat un nou control la SC INTERCARGO SRL împreuna cu colegul, Moldovan Sorin Claudiu si din suma de 448.325.487 lei solicitata societatii comerciale i s-au rambursat 392.713.531 lei, suma de 55.611.956 lei fiind TVA reportat în decontul lunii următoare. Cei 2 inspectori care au efectuat controlul au retinut ca deficiente numai faptul ca „Unitatea nu a repatriat in termen legal contravaloarea unui numar de cinci transporturi auto efectuate cu parcurs extern, in suma de 1.718 euro” si au aplicat oi sanctiune contraventionala modica de 6.095.978.”.
In realitate, din cele 2 acte de control efectuate la SC INTERCARGO SRL-PV nr. 1791/12.08.2002 si PV nr. 64/14.01.2003, singurele, de altfel, incheiate de mine la firmele aflate sub controlul martorului, se poate observa că:
– la primul control s-a respins efectiv suma de 495.050.469 lei si nu 433.008.403 lei, precum si faptul ca s-a aplicat o sanctiune contraventionala in suma de 2.000.000 lei, maximul prevazut de Legea nr. 87/1994 la acea data, amenda de care nu se face nici un fel de vorbire în rechizitoriu.
– la cel de-al doilea control s-a respins suma de 55.611.956 lei şi s-a aplicat o sanctiune contraventionala in cuantum maxim de 6.095.978 lei si nu „modic” (cum se sustine in rechizitoriu).
Totodată, nu s-a ţinut cont de faptul ca nici o alta echipă prezenta în control la firmele aflate sub controlul denunţătorului nu au aplicat sanctiuni contraventionale.

G. Aceeaşi falsă imagine a unor controale superficial facute de mine la societăţile comerciale aflate sub controlul denunţătorului este susţinută în rechizitoriu şi ca urmare a preluării concluziile raportului Gheorghiu, motiv pentru vom face o analiză a respectivelor concluzii după cum urmează:
1. In controalele de rambursare, “inspectorii fiscali nu au respectat HG nr. 886/1999”
Observatie: in controalele de rambursare se aplica legislatia specifica TVA si nu actul normativ mai sus invocat, care reglementeaza controlul fiscal (Hotărârea Guvernului nr. 886 din 28 octombrie 1999 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal – Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 546 din 8 noiembrie 1999).
2. „In controalele de rambursare, inspectorii fiscali nu au respectat art. 19 din OG nr. 62/2002, care modifica OG nr. 70/1997” – se afirma, eronat ca inspectorii aveau obligatia de a efectua controale incrucisate la furnizorii firmelor la care s-au efectuat rambursari.
ORDONANŢA GUVERNULUI Nr. 70 – privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 227 din 30 august 1997
OBSERVATII:
a) aceeasi confuzie intre actele care reglementeaza controlul fiscal si cele in baza carora se efectueaza controlul privind rambursarea de TVA;
b) redam continutul art. 19 din actul normativ invocat in raport, pentru a se constata ca acesta nici macar nu se refera la efectuarea de controale incrucisate, ci la situatia in care aceeasi perioada poate fi reverificata de organele fiscale:

Art. 19. — Controlul fiscal la sediul contribuabilului sau în alt loc stabilit de comun acord cu acesta se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Prin excepţie de la prevederile alin. 1, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii controlului fiscal şi până la împlinirea termenului de prescripţie prevăzut de prezenta ordonanţă, apar date suplimentare, necunoscute organului fiscal la data efectuării controlului, care influenţează sau modifică rezultatele acestuia.
c) Din tot continutul OG nr. 62/2002 nu rezulta ca organele fiscale care efectueaza controale de rambursare TVA ar avea obligatia de a efectua verificari faptice cu privire la elementele patrimoniale inregistrate in contabilitatea agentilor economici; controlul in vederea rambursarii este unul documentar, efectuat pe baza actelor si documentelor puse la dispozitie de imputernicitii firmelor controlate, iar raspunderea pentru realitatea si legalitatea acestor docuemnte revine persoanelor in cauza (a se vedea OMF nr, 1950/2001)

3. ”Inspectorii nu au raportat tranzactiile cu sume de peste 10.000 euro” – Afirmaţie contrazisă de existenţa in dosarele de rambursare (arhiva din cadrul DCF) a fişelor în care aceste sume au fost consemnate.

4. ”Inspectorii nu au analizat si informat organele competente cu privire la contul 455” – Afirmaţie contrazisă de existenţa in dosarele de rambursare (arhiva din cadrul DCF), a fiselor cu aceste date.
Instanţa de apel era obligată să analizeze probele dosarului şi apărările mele în raport cu infracţiunea de trafic de influenţă şi nu doar să facă trimitere la ceea ce instanţa de fond a „arătat în detaliu”.
În legătură cu infracţiunea de luare de mită, instanţa de apel se rezumă la câteva consideraţii de ordin general, care nu vizează direct nici una din apărările formulate de mine prin motivele de apel depuse la dosar.
Este evident că instanţa de apel a ocolit în mod deliberat aceste apărări pentru simplu motiv că, o analiză amănunţită a acestora ar făcut imposibilă pronunţarea unei hotărâri de condamnare a mea pentru această faptă.
În aceeaşi ordine de idei trebuie reţinută împrejurarea că, instanţa de apel nu a analizat nici hotărârea instanţei de fond sub aspectul soluţiei de achitare pentru fapta de luare de mită. Simpla expunere a soluţiei respective nu echivalează cu analiza ei. O asemenea analiză presupune argumentarea fiecărei afirmaţii, respectiv înlăturarea argumentelor mele şi ale instanţei de fond referitoare la inexistenţa faptei de luare de mită cu contraargumente.
Dacă instanţa de apel a reţinut că înţelegerea dintre mine şi denunţătorul Codo Sandor Robert din 12.08.2002 privind pretinderea/acceptarea de foloase necuvenite pentru a-l favoriza în obţinerea de rambursări de TVA cu ocazia controalelor efectuate la firmele sale este cel al consumării infracţiunii de luare de mită, atunci ar fi trebuit să analizeze în continuare toate controalele efectuate de mine şi corelarea lor cu momentul primirii foloaselor aşa cum sunt reţinute în rechizitoriu. În urma unei asemenea analize s-ar fi putut constata cu foarte mare uşurinţă ceea ce am arătat detaliat mai sus şi anume că, am efectuat un singur asemenea control în luna ianuarie 2003, iar foloasele s-au dat, potrivit acuzei şi declaraţiilor denunţătorului cu mult după acest moment.

IV. Tot în subsidiar, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a C.pr.pen., solicităm desfiinţarea hotărârii atacate şi reindividualizarea pedepsei, în sensul micşorării cuantumului acesteia prin aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare. De asemenea, solicităm să dispuneţi aplicarea prev. art.81 şi urm. C.pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Pedeapsa aplicată este mult prea severă, considerăm că la aplicarea acesteia, nu s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute la art.72 C.pen.; de asemenea, considerăm că modalitatea de executare a pedepsei, a fost greşit aleasă.
Ne referim în special la persoana inculpatului, vârsta acestuia, starea familială, respectiv faptul ca varsta parintilor mei este inaintata, tatal meu are 70 de ani, iar mama mea 66 de ani, necesitand ajutorul si sprijinul meu, nivelul de pregătire, pericolul social redus pe care îl prezintă (a se vedea concluziile referatului de evaluare), lipsa oricăror antecedente penale, faptul că urmează să-şi întemeieze o familie, in data de 26.09.2009 fiind planificata cununia religioasa si civila. La toate acestea, se adaugă faptul că inculpatul îşi câştigă cele necesare traiului zilnic, prin munca pe care o depune la firma parintilor sai, unde are calitatea de angajat.
Aceste elemente enumerate mai sus, pe lângă faptul că pot concura la reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art.74 C.pen., trebuie să aibă efecte şi asupra modalităţii de executare a pedepsei, în sensul suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Instanţa de apel a comis greşeli mari în aprecierea probelor din dosar referitoare la individualizarea pedepselor.
Este greu de înţeles severitatea instanţei de apel in ceea ce priveste individualizarea pedepsei aplicate dacă ne raportăm la cazuri similare aflate pe rolul Curţii de Apel Tg.Mureş sau pe rolul altor instanţe din ţară.

Târgu Mureş, 25 aprilie 2009 Cu respect,
…. B….

Anunțuri

Un răspuns to “Motive de recurs”

  1. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: