Marţi, 31 august 2010
Ieri mi-au fost trimise memoriile, aştept cu nerăbdare confirmarea primirii lor. Nu mai am răbdare, am aşteptat destul, e cea de-a 486-a zi de puşcărie făcută în viaţa mea degeaba. În două săptămâni se vor face 500 de zile. Doamne, grea povară mi-ai dat…
Un prieten bun din media mi-a recomandat să prezint cazul meu presei străine concomitent cu petiţionarea unor organizaţii internaţionale gen Amnesty Internaţional sau Human Rights Watch. Până acum, viaţa mea a fost un iad pentru că nu voiam să fiu aici. De acum, pentru că abuzurile comise în acest proces sunt atât de strigătoare la cer, voi face tot ce se poate ca prigonitorii mei să nu aibă o viaţă uşoară. Sunt convins că îmi pot face şi mai mult rău decât mi-au făcut deja, dar am acceptat această posibilitate. În afară de viaţă nu mai au ce să îmi ia. Mă aştept chiar la o agravare a situaţiei prezente atâta vreme cât există magistraţi ca şi Curcă, dispuşi să încalce legea pentru a-şi îngropa cu totul victima ca nu cumva dreptatea să iasă la iveală. Un om ca ea nu va fi niciodată capabil să-şi recunoască greşeala, iar acum, când împotrivirea mea evidentă contra sistemului a declanşat orgolii, mă aştept să-i fi stârnit şi mai tare prigoana şi virulenţa. Cunoscând influenţa ei chiar şi în penitenciar (la poliţie doar ea a sunat pentru a grăbi încarcerarea mea), mă aştept la represalii.
Dar ce să fac, aceştia sunt oamenii aleşi de societate pentru a înfăptui justiţia! Oricum, dovada clară a integrităţii sale morale este faptul că, după ce a fost aleasă şefa D.N.A. Mureş, cei doi procurori aflaţi în subordinea ei, au plecat…
Eucandvreausafluier 
septembrie 6, 2010 la 12:42 pm
Univers fascinant şi revoltator în egala masura, penitenciarul este o lume în permanenta implozie psihologica: coordonatele de existenta sunt crima, esecul, patologicul, stresul, disperarea, neputinta… De aceea, fenomenologia umana a inchisorii pare mai potrivit sa fie povestita, prezentata panoramic, cu toate umbrele şi luminile care, greu de crezut, exista! Penitenciarul ofera totusi putine motive de optimism, pentru ca deseori prilejuieste experiente autentic umane, în care cel putin pentru unii detinuti-lumea valorilor este repusa în ordinea sa fireasca.
Observam cateva tendinte în criminologia contemporana, în interiorul careia psihologia aplicata în mediul penitenciar are un loc bine delimitat.
În primul rand, din ce în ce mai putin holista, criminologia s-a inchis în sine, s-a autolimitat: a crescut precizia descrierii din cauza interdisciplinaritatii, dar a scazut capacitatea de interpretare a fenomenului in ansamblu.
În al doilea rand, a devenit preponderenta finalitatea sa normativa- care justifica în lume majoritatea cercetarilor sponsorizate –aceasta subordonare creand contradictii serioase intre logica stiintifica (a produce şi a verifica afirmatii), logica juridica (acceptarea “normei” ca punct de plecare şi criteriu de judecata ) şi logica actiunii politica (determinata de credinta in valori, de aspiratia oamenilor de a trai intr-o anumita maniera ).
Şi nu în ultimul rand, abordarea criminologica contemporana este dependenta de contextul istoric, institutional şi cultural.
Toate acestea duc la o contradictie intre logica juridica şi cea a stiintelor sociale. Dificultatea intelegerii institutiei penitenciare care, sunt determinate de noutatea şi lipsa de consens în legatura cu o serie de probleme.
Pe primul loc se plaseaza modificarile în interpretarea frunctie finale a institutiei penitenciare: de la inchisoarea-eliminare s-a trecut la inchisoare-expiatiune, apoi la inchisoare-protectie şi în sfarsit la inchisoare-resocializare. Teoretic lucrurile par a fi clare, dar în practica ele se complica: categoriile de detinuti se multiplica, deoareca criteriile juridice trebuie nuantate cu cele de ordin comunitar, psihologic, religios şi chiar etnic.
În al doilea rand, umanizarea penalitatii a devenit o constanta în viata sociala contemporana, dar în universul de discurs s-a produs o rocada semnificativa: ”cum sa pedepsesti ?” pe cei care incalca legea, a trecut inaintealui ”de ce ?” şi ipso facto, un numar infinit de puncte de vedere şi practici în materie de tratament penitenciar.
În al treilea rand, problema arhi-dezbatuta a “readaptarii detinutilor” tinde sa fie inlocuita cu mult mai difuza tema a “readaptarii inchisoriilor” la ritmuriile şi orizonturiile teoretice actuale. De asemenea, constatam ca în ultimii ani explicatia delicventei-cel putin a celei grave –este tot mai mult cantonata pe terenul psihiatriei şi geneticii. Tendinta comoda a etichetarii oamenilor în normali şi anormali, în buni sau rai, în socializati şi nesocializati pandeste pe multi dintre noi!
Orice modificare forţată a statutului social al persoanei este de natura a produce modificari a individului atat pe plan psihic, cat şi somatic. Cand o asemenea modificare este determinata de inculparea intr-un proces penal, arestare preventiva sau executarea unei pedepse privative de libertate, produce puternice modificari influentate de perspectiva incarcerarii.
Separarea de familie şi prieteni induce sentimentul ca sunt dispretuiti şi respinsi de comunitate. Deseori apare convingerea ca au fost clasificati drept rebuturi sociale, sentiment accentuat şi de nerecunoasterea exacta sau defectuoasa a legii.
Privind din perspectiva incarcerarii, executarea unei pedepse privative de libertate, mai ales cand e vorba de infractori nerecidivisti, constituie un puternic factor de stres, care în mod inevitabil isi pune amprenta asupra psihicului persoanei condamnate, putand determina reactii neasteptate, de opozitie fata de sistem sau de protest, cum ar fi sustragerea prin orice mijloace de la executarea pedepsei.
Sunt doar cateva date sau ma rog cateva informatii ” la vedere”. Ceea ce este urat si de-a dreptul grotesc faptul ca toata lumea stie dar nimeni nu vorbeste de ceea ce noi, cei de afara nu vedem. Iar cum am mai spus mai devreme, stuff-ul penitenciar nu face altceva decat sa agraveze problema incarcerarii. Rusine sa le fie celor care cred ca au acest drept de a priva libertatea cuiva si culmea fara motive.
In cazul tau nu pot decat sa sper ca cineva intelege si vede cu adevarat faptul ca ai fost „lucrat” si ca cineva trebuia sa ” cada”. Incep… sa ma exprim intr-un limbaj specific, dar durerea din sufletul tau nu am cum sa o inteleg; dar pot sa inteleg ca tu esti un om cu suflet mare, invatat de parintii tai, pe care eu ii cunosc, sa fii un model in aceasta societate. In acelasi timp educat si perseverent in tot ceea ce faci, acest lucru poate sa deranjeze anumiti oameni. Tocmai de aceea, cei care ti-au facut rau si vor sa faca in continuare au avut o ambitie, de manifestare a puterii: „sa inchidem pe cineva, sa vada toata lumea ca noi suntem puternici si ca tuturor trebuie sa le fie frica de noi, cand de fapt nu fac altceva decat sa eludeze principiile de functionalitate ale societatii cu toate regulile ei”.
Mi-e greu sa vad nesimtirea si nepasarea unora si din acest motiv, asa cum zicea si un antevorbitor, suntem in Romania, si asta este de fapt realitatea. Dar in aceasta realitate traim toti si vedem cat de rapid putem cadea noi in plasa celor „puternici”, carora le e foarte usor sa ne faca rau. Toti din marii recidivisti mafioti, camatari, proxeneti sunt ” afara” din lipse de probe. Oare? …